Dacă duminică ar fi alegeri, nu l-aș vota pe Marian Munteanu


Parafrazez în titlu întrebarea tipică unui sondaj de opinie. Dacă întrebarea mi-ar fi fost pusă cu fix o săptămână înainte, cred că răspunsul nu mai era atât de tranșant. Poate chiar aș fi spus că da, îl votez. Dacă numele său ar fi fost propus de o mișcare civică, dacă regăseam acolo semne că multe dintre temerile mele legate de lumea actuală se pot rezolva, poate că l-aș fi votat. Asta pentru că se mișcă și în mine viermele îndoielii că partidele se pot reforma doar arestându-le lideri din eșaloanele superioare. Nu se face decât o înlocuire de cadre, aduse din pepiniere surori. Șocul trebuie să vină cu totul din afara sistemului.
Nu aș vota asocieri de ”oengeuri” care mă agasează de ceva ani buni – buni, pentru ei – cu tot felul de aberații, multe copiate prostește din Raiul utopic definit ca ”țările civilizate”. Apostoli ai interdicțiilor, susținători ai reducerilor libertăților, au ei destui politicieni pe care-i sperie cu like și unlike ca să le mai fie de trebuință și o funcție în administrație.
Diferența față de săptămâna trecută nu e dată nici de valul de dezvăluiri din ultimele zile. Nu spun nimic ce nu știam deja, iar cei care o fac sunt cei care acum ceva timp, când unul dintre cei care tocmai creau un partid poreclit ”Alba ca Zăpada” era acuzat de legionarism, au tăcut sau cel mult au spus că ”așa arată nebuniile tinereții”.
Ba, mai mult, sunt dintre cei care încă au cucuie după ce s-au dat cu capul de pereți că taman ce nu știură ce votează sau îi îndemnau pe alții să voteze.
Ce mă intrigă acum este modul în care Marian Munteanu a ajuns candidatul PNL.

Excursii în America, ițe încurcate de eternul Dan Mihalache și sceptrul moștenit de Constantin Dudu Ionescu, nemulțumirea lui Tase Atanasiu după ce a fost îndepărtat acum câteva luni de la comanda liberalilor bucureșteni, toate ridică semne mari de întrebare. Or nu poți veni cu un capac peste aceste frământări și să spui ”Hai, înainte!”
E neclară și campania prin care Marian Munteanu a trecut în ultimele luni, lansări, justificări publice despre un trecut de care nu-l întreba nimeni, ultima mișcare fiind pe 4 aprilie, cu o săptămână înainte de a deveni candidat. Oficial, candidatura sa ar trebui să țină de ghinionul lui Ludovic Orban și de norocul său, ce rost aveau pregătirile? Despre ce ”campanie” discuta acum ceva timp cu Atanasiu?
Și dosarul lui Orban îmi e neclar. Lipsesc multe date, numele afaceristului implicat, televiziunile unde urma să fie susținut. Și un zvon care circulă că Orban cumpăra spațiu de publicitate taman unde acum e aclamat Munteanu. A căzut într-o capcană din prostie sau credulitate. Oricum, dacă e credul nu era bun de primar.
Nu, dacă duminică ar fi alegeri, nu l-aș vota pe Munteanu. Am de primit, înainte de a-mi da sau nu votul, multe răspunsuri clare, nu din cele nervoase, repezite, ci concrete, însoțite de argumente. Asta înseamnă că, dacă fix cu o săptămână în urmă l-aș fi votat, greșeam. Pentru că, uite, multe date îmi lipseau.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.