Iubesc fără a fi îndrăgostit

Nu mai ştiu cum e când eşti îndrăgostit. Dar nu înamorat puţin, nu atras, nu să dai şi să primeşti mesaje care să te facă să nu lucrezi ore suplimentare, ci îndrăgostit lulea. Că tot sunt fumător de pipă! Să ţi se pară că adierea vântului printre copaci îi şopteşte numele şi chiar dacă plouă să te opreşti să asculţi doar ca îţi place cum sună. Nu, pentru mine vântu-i vânt şi atât. Să stai ca prostul în faţa unei florării să te gândeşti ce floare ar fi mai pe sufletul ei şi să cauţi în fiecare petală ceva care să-ţi amintească de ea.
Nu mai ştiu cum e când eşti îndrăgostit. Nu aşa, să îţi placă să stai cu ea, să vă placă aceleaşi mâncăruri, să ascultaţi aceeaşi muzică. Ci să cazi îndrăgostit de urmele ei pe nisip. Să ştii sigur că şi dacă se termină în mare undeva ele vor apărea din nou şi de acolo drumul sufletului tău va continua. Nu, acum ştiu doar că dacă urmele ei duc spre mare, aceleaşi urme se vor întoarce.
Nu mai ştiu cum e când eşti îndrăgostit. Iubesc liniştea când vedem împreună acelaşi film. Să ne îmbrăcăm pentru o petrecere, fără să ne sfătuim înainte, dar să vedem că ne asortăm. Mă gândesc, însă, la dragostea aia care te face să tresari când te gândeşti la ea. Şi ea să-ţi bântuie mintea atât de des încât să tresari tot timpul.
Nu mai ştiu cum e când eşti îndrăgostit. Dar ştiu cum e să iubeşti şi să te iubească. Nu e de ajuns, dar e bine!

Comentarii via Facebook

comments