Jurnal de tătic. Blues-ul din preajma lui 15 septembrie

Ăsta e genul de poză care face ca în orice tată să fiarbă mândria precum mustul într-o oală de lut. Dar și să suspine după vară și libertate, tot așa cum și ochii copilului său stau să cadă asemenea primelor frunze care ruginesc…

jurnal 32

Nu a fost simplu, fraților, în prima zi de grădi și de clasa 0! Nimic nu a mers cum mi se trasaseră sarcinile și îmi pun cenușă-n cap – cu destulă ușurință, pentru că la mine se spală mai lejer – dar… am eșuat.
Aici aveți misiunile pe care le primisem. Clare, concise… numai bune să nu le execuți.
Am vrut să mă trezesc primul din casă, să le pregătesc toate ca să aibă mai mult timp să se dichisească. Na, ca fetele!
Mult înainte să sune ceasul, am simțit o respirație caldă pe față. Apoi o mângâiere. Visam zâne care mă pun să depăn dorințe când un țipăt m-a aruncat în spadele zmeilor:
-M-am tlezit! Și Olel.
-Sofia, treci în pat. Dimineață mergi la grădi și trebuie să dormi!
-M-am tlezit!
Și ca să fie sigură că la fel o să fac și eu mi-a ars o palmă peste față.
Am mers amândoi în bucătărie. Am dat drumul la cafea. Pândeam împreună filtrul care râgâia zgomotos la fiecare nouă dușcă de licoare pe care o producea.
-Mami o să se supere că nu dormi!
-Mami se supălă?
S-a uitat mirată la mine.
-De șe?
-Că nu dormi.
-De șe?
-Că nu dormi
-De șe?
-Mami o să se supere pentru că nu dormi.
-De șe?
Mi l-a întins pe măgărușul Olel și a dispărut. Peste câteva secunde o palmă a spulberat ce mai rămăsese din liniștea nopții. Apoi am văzut-o pe Sofia cum apare în fugă, mi-l ia pe Olel din brațe:
-Mami s-a supălat!
Și s-a făcut nevăzută.

După un timp a apărut Silvana.
-Unde e Sofia?
-Care Sofia, dragă, ai visat!
Nevastă-mea s-a frecat pe față.
-Posibil, toți suntem nervoși. Doar e prima zi de grădi, prima de școală. Dar am visat că Sof mi-a tras o palmă. Ce vis, parcă simt locul…
S-a întors, probabil să meargă din nou în pat. S-a oprit la jumătatea drumului.
-M-ai trezit cu filtrul ăla. De ce oi face tu cafea în miezul nopții… Cred că ești mai stresat decât ele.
Cred că din secvențe ca asta s-a născut mitul tatălui mereu îngrijorat…
Și din fotografii ca asta s-a născut mitul tatălui care pocnește de mândrie.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.