Mult se încurcă ițele într-o familie, când dispare încrederea! Am în Jurnal o astfel de poveste, încurcată.
Începe așa:
Strigătul Silvanei a sfâșiat resturile nopții precum rupe o virgină scrisoarea prin care logodnicul o anunță că se însoară în Caraibe.
Somnul era atât de dulce. Somnul de frumusețe, frumusețea pe care ți-o aduc visele dulci. De-o parte mă împingeau fața de zmeură necoaptă a Sofiei și coada de pluș a măgărușului Olel. De cealaltă erau Alecsia, Pony și Bella, păr moale ca plușul și pluș cald ca mângâierea bunicii.
Prima care a sărit a fost Mitzu. S-a dus spre locul de unde s-a auzit strigătul. Treaba ei, pisicile au 9 vieți și se pot juca după bunul plac cu ele!
Alecsia a mormăit prin somn:
-Da, mami. M-am ridicat.
Sofia a spus doar ”Unde-i Olel?” Apoi a dat cu nasu-n el, a zâmbit și a oftat.
Eu m-am ridicat, am îndepărtat ușor barierele de puf și am pornit să-mi caut nevasta, aflată sigur în impas. Am făcut un ocol prin bucătărie, să dau drumul la aparatul de cafea. Parcă presimțeam că urmează o zi lungă, pe care aveam să o închei în fața unei tarabe cu perii și alte ustensile de aranjat părul. Finalul zilei e AICI.
Silvana era în ușa băii, având deasupra capului ceva ce părea a fi o căpiță din părul împrumutat de la mai multe ființe.
-În casa asta nu găsesc nimic.
-M-ai găsit pe mine. Ce-ți mai trebuie?
-Și pe noi!
Fetele erau și ele în poziții bune ca să vadă ceva ce se anunța un spectacol pe cinste.
-Unde e pieptenul?
Rar te trezești în țipete și ajungi așa rapid să râzi. Sofia a întrerupt râsul tuturor:
-Pieptenul cu Aliel?
Atunci am realizat că strigătul Silvanei era pe deplin justificat.
-Nu-i nimic – a spus Sof, ridicând din umeri – nu mai mergem la grădi!
Cu ochi rugători, nevastă-mea mi-a spus:
-Poate e la tine-n baie.
-Ce mama dra… să fac eu cu un pieptăn?
Avem două băi, ”Baia Mare” care e a tuturor fetelor din casă și baia mică, descrisă odată perfect de Sofia, ”baia unde tati face duș și noi caca”.
-Voi căutați-l, eu mă duc să fac tartine.
Sofia deja era pe drumul spre dormitor. Orice altă perie de păr din casă nu o mișca. Știe clar că doar pieptănată cu ”Aliel” e cea mai frumoasă din lume. Sincer, mi s-a părut că Alecsia nu prea punea suflet în căutare. Parcă nici Silvana.
Când am revenit cu tartinele, mi-a venit ideea salvatoare, soluția balcanică de secole:
-Sofia, am o propunere.
Eram în ușa dormitorului. De sub plapumă se vedea doar fundul pantalonilor de pijama. Și parcă și Olel îmi arăta fundul său albastru.
-O propunere și un cadou.
Acum observam că fundurile aveau și capete. Ciufulite, că doar nu găsisem pieptenul.
-Dacă aranjezi păruțul cu altă perie, îți iau un cadou frumos și, dacă diseară un piepten cu Ariel nu e aici, nu mergem la grădi o săptămână!
-Și eu ce cadou primesc?
-Îți iau și ție ceva – m-am întors spre Silvana mai rapid decât pistolarii din westernurile vechi – tu să taci!
Acum înțelegeți de ce am lăsat o vânzătoare să se oglindească-n chelia mea precum maștera Albei ca Zăpada? Povestea fermecătoarei vânzătoare e AICI. Pentru că ”Aliel” n-a apărut, parcă a înghițit-o pământul.
Nu-i nimic, o să-l găsesc pe hoț! Am 4 suspecți. Silvana, care mereu vrea să le vindece pe fete de ”fixurile” copilăriei. Alecsia, pentru că, fiind sora mai mare, îi cam place să-i ”facă bucata” Sofiei. Sofia e suspectă, pentru că prea era sigură că va lipsi o săptămână de la grădiniță. Și, de ce nu, chiar eu, pentru că mă cam enervează că mă simt oarecum exclus de expresia ”Haideți mai repede, ne pieptănăm și plecăm! Sau poate un hoț l-a ascuns și un altul l-a ascuns încă o dată, ca să nu-l mai găsească nici primul… hai că o dau în scenarită!
Foto Alex Mazilu
