Jurnal de tătic. Un șampon pentru Tati

-Auzi? Ia și tu un șampon cu argan!
Femeile au un talent aparte de a te trimite la cumpărăturile care-ți produc cel mai mare disconfort. Tampoane, scutece, pompă de muls, lamă de ras roz. Cum e nevoie de așa ceva în casă, pac, tocmai atunci bărbatul se nimerește la ușă sau e în drum spre casă. La mine, lista de ”hai, mami, nu vreau să mă duc” e mai lungă, figurând la loc de cinste pe ea și șamponul de orice fel.
-Ții minte? Cu argan.
De ținut țin eu minte, dar cum să fac să scap de problema asta? Mereu am necazuri când caut șampon.

jurnal 68

O dată eram într-un hipermarket, căutam, bineînțeles, șampon. Văd un tip în uniforma magazinului și îl întreb:
-Știți unde găsesc șampon?
Se uită ăla la mine, aproape râde și spune:
-Da-l căutați de mult, nu?
Nu vă mai spun câte chinuri îndur dacă e de luat șamponul de la farmacie.
-Pentru păr… lucios?
Sau, dacă te vede farmacista că ai ales deja un flacon:
-Folosiți doar din ăsta, pentru volum?
Da, măi fetelor, pentru păr atât de absent că locul e lucios și pentru volum, dar la burtă!

Nu mă supăr, dar încerc să evit. Când pot.
-Dacă nu găsești cu argan, nu lua nimic!
Când nu pot evita, înfrunt încercarea cu bărbăție. Intru în farmacie și, normal, raftul cu șampoane e mai mare decât ăla cu aspirine. Zadarnic căutam un afiș cât capul pe care să scrie: ”Alecule, ăsta e cu argan! Nu mai căuta, ia-l și fugi!” Nu era nici un afiș, doar etichete cu scris mic, mic.
Tot în farmacistă îmi era scăparea. Mă apropii timid de ea. Ochii ei spuneau: ”Vrei tampoane, masculule?” Ai mei spuneau: ”Sunt chel!” Am apelat și la vorbe:
-Sărut mâna, aveți șampon cu ARAGON?
Se uită la mine, pufnește-n râs, se oprește, după un timp mult peste cel care jignește și zice:
-Ole, torero!
He, he, gândesc eu, lucios și cu volum, dar tot o inspir pe doamna!
-Ole! Dar șamponul?
-N-avem!
Dau să plec, când o aud din nou:
-Dacă ați fi vrut cu argan era altceva! De ăla avem. Și e bun, face părul…
A râs din nou… dar am preluat conversația:
-Scuzați-mă, știu, face locul lucios! Dați-mi o sticlă.
Seara, trei smocuri mătăsoase se agitau în jurul meu. Întind mâna, prind unul dintre ele și mi-o dezmierd în mătase. A meritat să o suport pe farmacistă! A meritam din plin!

Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.