Mihaela sau Gabriela? O întrebai dacă e fată, sus!

Niciodată nu am răbdare să ascult problemele altora. Nu mă laud, dar e clar că încurcăturile lor nu se ridică la complexitatea dilemelor mele. Plus că nimeni din jurul meu nu pare să ştie cum să împacheteze o poveste la al cărei sfârşit e nevoie de mine ca să-l clarific sau chiar să-l dictez. Astea sunt evidenţe! Neclar e ce vrea omul ăsta din faţa mea. Adică problema pare simplă, iubeşte două femei, nu vrea să le chinuie pe niciuna aşa că trebuie să aleagă: Mihaela sau Gabriela! Păăăăi, care e mai frumoasă?
-Alecule, cum să-ţi spun mai clar, e ca şi cum ai compara frumuseţea soarelui arzător de vară, când stai cu picioarele în bătaia valurilor mării cu farmecul lunii pline care te scapă de orbirea şi teama întunericului.
Mâncam pastramă, cu mult usturoi, cum numai holteii de carieră şi veteranii căsătoriilor ştiu să-şi pună. Mi-am mai pus o cană de must şi m-am gândit ce noroc a dat peste prietenul meu.

Elena Merişoreanu şi Ion Dolănescu – Suflecată pân’ la brâu

-Bă, eşti copil, aşa de frumoase? E greu, vezi şi tu care e mai gospodină, un bărbat are…
M-a întrerupt, pierzând o constatare chiar inspirată despre legătura dintre confortul unui mascul şi satisfacţia unui stomac plin şi a curăţeniei din jur! Pierderea lui!
-Gospodine? E crimă ce fac astea două din câteva ingrediente. M-am îngrăşat trei kile de când fac naveta de la una la alta!
-Dar, ia spune-mi, la pat…
S-a uitat la mine ca şi cum i-aş fi cerut să le probez personal. Am zis că mă şi pocneşte, când colo…
-Îţi spun atât, dacă nu erau două diavoliţe la pat nu mă îngrăşam numai cu trei kilograme în ultima lună!
Da, chiar că e o problemă. Aveam testul final:
-Dar socrii, socrii cum sunt?
-Pâinea lui Dumnezeu, mama Mihaelei mi-a împletit ciorapi de lână iar a Gabrielei mi-a ţesut iniţialele pe batista de costum. Taţii, ce să mai spun, prietenii mei la cataramă. Şi au amândoi un vin!
-Auzi, eu ştiu cum să faci!
A ridicat ochii spre mine, plini de speranţe.
-Mâine e ziua lor, Mihail şi Gavril, da? Te duci la fiecare cu o floare şi un mic dar. Una-ţi va spune că nu trebuia să te deranjezi, că ai cheltuit aiurea, alta va lua floarea şi o va pune într-o glastră unde sigur a pus apă dinainte, ştiind că nu vei veni cu mâna goală! Rămâi cu cea care face asta, pentru că, vezi tu, nicio femeie nu va dărui destul dacă nu aşteaptă ceva în schimb!
-Băi, eşti deştept! Asta fac! Mă duc de acum să cumpăr atenţiile! Dar, stai puţin, e păcat de cealaltă. Poate că aşteaptă şi ea, dar nu vrea ca eu să văd asta…
-Păi de ce e păcat de ea? Mi-o prezinţi mie şi s-a rezolvat!
Sunt bun la sfaturi, e clar!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.