Stau să mă gândesc dacă ziua de 10 mai are vreo semnificație în mintea românilor? Probabil că nu, e doar un pretext de a rediscuta, sub apăsarea celor din ce în ce mai puțini care au informațiile, ce modalitate de guvernare este mai bună pentru România. Nu fastul sau rigoarea de elită a Casei Regale determină, însă, dezbaterea. Nu nostalgia pură determină oameni, care nici măcar nu erau născuți atunci când România era monarhie, să trimită astăzi mesaje de susținere a reveniri unui rege, ci altceva…
Eu cred că principalul argument este acela că o monarhie constituțională dă senzația că un rege dă ocazia unui Guvern să se manifeste liber, doar în beneficiul poporului, cenzurând derapajele prin… nimănui nu îi este clar prin ce, cenzura revenind doar Parlamentului. În funcție de perioadă – de fapt, în funcție de președintele momentului – nemulțumirile față de Executiv au îmbrăcat diverse forme, fie era prea obedient (Nicolae Văcăroiu, Emil Boc) fie prea independent (Adrian Năstase, Radu Vasile, Călin Popescu Tăriceanu). Adică în permanență a fost urât Guvernul, fie de oameni, fie de președintele din acel moment, iar discuția despre monarhie doar ar elimina una dintre sursele de ură…
Părerea mea este că dezbaterea privind o eventuală revenire a monarhiei va înceta atunci când oamenii vor avea un Guvern și un președinte care să-i mulțumească. Adică niciodată, ca orice nostalgie…
Și când lucrurile merg prost, nostalgiile sunt o mângâiere, așa că azi putem spune cu un zâmbet amar: ”Trăiască Regele!”
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 67) « Teo Negură