9 februarie 2012… ziua când Mugur Isărescu a pierdut președinția României

Nu cred că mai e vreun secret pentru nimeni că zilele astea am asistat la un ”concurs de frumusețe” al cărui premiu este candidatura la prezidențialele din 2014 ( 2013?) concurs câștigat de Mihai Răzvan Ungureanu. Pierzătorul este guvernatorul BNR Mugur Isărescu și, așa cum reiese din ieșirile sale publice din ultimele zile, e supărat pentru asta.
PD-L, dar și celelalte partide din actuala Coaliție de guvernare, nu au un candidat viabil pentru prezidențiale, iar căutările prin măruntaiele partidelor s-au dovedit zadarnice, așa că au început ”vânătoarea” în afara celor legitimați în Modrogan. Un avantaj la căutare era și că știau cu cine se bat, respectiv cu Crin Antonescu. Au fost multe nume testate, dar să ne oprim asupra a două dintre ele, Mihai Răzvan Ungureanu și Mugur Isărescu. Ultimul a fost ”testat” la capitolul ”popularitate” prin diverse experimente, de la investiții în poze alături de lideri ai unor organizații de influență, până la simpozioane la care și-a schimbat discursul tehnic pe unul mai uman, mai pe înțelesul tuturor. A eșuat, dar ăsta nu ar fi fost un impediment, pentru că mai era timp de lucrat la capitolul imagine. Dar… pentru că există și un ”dar”… se pare că mai era un hop. Hop pe care Mugur Isărescu nu a avut curajul să-l sară. E vorba, evident, de acela al asumării asocierii pe față de aceste partide, adică de a gira un Cabinet care să ia măsurile populiste, aducătoare de voturi. Poate că un element care a cântărit mult este și că în anul 2000 a mai trecut prin experiența schemei ”premierul care devine președinte”. Da, poate că Mugur Isărescu nu a pierdut cursa, ci a renunțat… Și apoi i-a părut puțin rău. De acum, ține doar de Ungureanu de a acționa de așa natură ca soluția Isărescu să nu mai fie luată-n calcul. Altfel rămâne cum am stabilit, ziua când Ungureanu a fost validat e ziua când a marcat primul punct la prezidențiale.
Ce importanță are asta pentru USL? Pentru Crin Antonescu e o luptă mai ușoară cu Ungureanu decât cu Isărescu, dar, esențial, este ca actualul Cabinet să nu supraviețuiască dincolo de alegerile parlamentare.

Comentarii via Facebook

comments