Beatles, filme și cea mai frumoasă parte a Ei

Me: Bună. Cf?

Muse_2011: …

Me: Nu vorbești cu mine? Ce ai?

Muse_2011:

Me: Ai chef de joacă? Te uiți la filme? Sau… ah, gata. știu. Nu am memorie, asta e, nu? Am promis ieri că nu mai deschid chatul ăsta… dar am facut-o din instinct… și am văzut că ești online. M-am gândit că poate…

Muse_2011:

Me: Audrey Hepburn? Nu ai uitat că am spus de mii de ori că probabil semeni cu ea! Deci rămâi muza mea! Ieri doar m-ai speriat, Doamne, ce bine! Sincer știu că nu am ce aștepta de la tine, dar mă obișnuisem cu jocul nostru de-a creatorul și muza. Ce dacă singurele fraze pe care mi le inspirai erau pentru chat? Tot erau frumoase, poate nu le vede nimeni, dar din micul nostru secret simțeam cum tu acumulai energia lor… poate nu sunt artă, dar le simțeam pe tine ca și cum aș așeza flori la soclul unei statui. Iar tu deveneai tot mai frumoasă cu fiecare nouă frază ce o inspirai… ce bine că putem să mai jucăm…

Muse_2011:

Me: Dansezi? Stai! Cum adică un film despre un tip cu inima frântă? Deci din Tiffany’s ce să înțeleg, că doar mă amăgesc, privind la bijuterii pe care nu mi le voi permite niciodată? Că discuțiile noastre sunt reflexii în fațetele unui diamant ce nu va fi niciodată al meu? Nu îmi fă asta! Era frumos jocul nostru, ce câștigi dacă îl stingi, aveam aici locul nostru secret, tu muză, eu artist? Cui îi pasă ce suntem noi după ce închidem calculatoarele?

Muse_2011:

Me: De unde un milion de dolari? Nu-i am, nici nu cred că o să-i am vreodată, dacă i-aș avea i-ai avea la picioare. Sau…? Mă înnebunești cu șaradele astea! Am de ales între bani și tine? Ba nu, știu, a sosit timpul ca fiecare să-și recapete ce a avut la început… E sfârșitul unui film frumos… și atunci de ce te-am găsit azi online? Nici tu nu știi ce vrei!

Muse_2011:

Me: Crezi că nu o mai am? Cum să pierd singura imagine pe care o am cu tine? Cândva mi-ai spus că o să o înțeleg, nu o înțeleg încă… Așa că trebuie să mai vorbim până se împlinește ce ai promis. Mi-ai dăruit ceva frumos, o imagine, nu mă poți lăsa fără să știu ce am. ”Mi-ai dăruit ceva frumos”… Asta e, nu? Ceva frumos e tot ce îmi poți oferi vreodată și eu să fiu recunoscător că am ceva? Asta e? Asta? Asta e semnificația pozei? Am înțeles-o…  te-ai ținut de cuvânt, am înțeles, am cea mai frumoasă imagine cu tine, restul a fost ficțiune, un film cu doi actori și nici un spectator…

Muse_20011 is offline

P.S.: Puțină lume îşi amintește că Beatles au cântat foarte multă muzică americană, culmea, chiar și în perioada în care britanicul beat cucerea lumea. Dacă Paul McCartney și John Lennon au adus în grup hituri ale rockerilor anilor ’50, precum Chuck Berry, Jerry Lee Lewis sau Little Richard, George Harrison și Ringo Starr insistau pentru piese ale unor nume provenite din country&western, ca Buck Owens sau Carl Perkins. Așa că ”bunicii rockului” au avut permanent în repertoriu piese rockabilly sau honkytonkin, interpretate, evident într-o manieră unică. Act Naturally, scrisă în 1960 de Johnny Russell, a fost refuzată de mai toate studiourile mari, Owens a înregistrat-o, în 1963, pentru că a simțit că îl ajută în experimentul ”Bakersfield Sound”. Ringo a ascultat versiunea și a insistat pentru un cover. Pentru a crește succesul american, piesa a fost inclusă pe albumele din 1965, Help și Yesterday, ale Beatles.

În 1989, Ringo și Owens au înregistrat o a treia versiune, nominalizată la Grammy în același an.

Pentru cei cărora Dumnezeu le-a dat răbdare trei file de istorie a muziciii:

Beatles 1965

Buck Owens

Ringo Starr & Buck Owens 1989

Comentarii via Facebook

comments