Cine l-ar putea învinge pe Mugur Isărescu la prezidențiale… Evident Mugur Isărescu

Este tot mai evident că Mugur Isărescu se pregătește pentru alegerile prezidențiale din 2014, cam atunci când i se și termină actualul mandat de guvernator al Băncii Naționale. Pentru mine nu e o noutate, pentru că am mai spus asta aici și aici. Sigur, unele lucruri s-au mai schimbat, de exemplu Teodor Baconschi a dispărut din peisaj pe motive de Schenghen. Asta, însă, nu a făcut decât să simplifice lucrurile în sensul că Isărescu ar trebui să fie, potrivit scenariilor, candidatul unic al PD-L – sau cum i-o zice atunci – și al „Albei ca Zăpada”, cele două urmând să se împace după alegerile din 2012. Sigur, dragostea dintre ele va fi proporțională cu succesul de la parlamentare.

Problema nu ar fi că Isărescu vrea să-și încheie în mocirla politică cel mai lung mandat al unui funcționar român de rang înalt, e treaba lui, dar testele de popularitate la care îl supun consilierii de imagine îmi amintesc de anul 2000, când el a mai părăsit clădirea rece a BNR, sperând zadarnic să încăzească inimile alegătorilor. Vă reamintesc doar că la prezidențialele de atunci, el a fost surclasat de Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor.

Pe pielea lui Mugur Isărescu par să fie testate două imagini, cea de lider la ușa căruia stau mărimile lumii și cea de tehnocrat gata oricând să pună umărul la salvarea țării de criza mondială. Din păcate, ambele tentative au eșuat ca mediatizare a rolului de salvator al lui Mugur Isărescu. Din prima, cea cu liderii mondiali, oricât a costat, totul s-a redus la o știre despre manichiura unuia dintre invitați. Din a doua, semnalul a fost și mai prost. Scenariul era simplu, liderii coaliției se reunesc, Isărescu le aduce un raport despre ce se întâmplă-n lume și brusc ei găsesc soluțiile. Din păcate, după reuniunea respectivă a ieșit doar știrea că pensiile și salariile vor fi înghețate la anul. A urmat apoi ieșirea la rampă alături de Elena Udrea, dar orice s-a discutat la simpozionul despre creditele imobiliare a fost eclipsat de mărturisirea ministrului că ar vedea-o pe Monica Macovei candidat la Primăria Capitalei. Și, evident, două știri în aceiași zi cu Udrea nu puteau intra pe posturi.

Soluția la care par să se gândească este coborârea nivelului informațiilor ce ar trebui să crească popularitatea guvernatorului. Așa s-a întâmplat și în 2000, s-a încercat la început cu știri despre situații internaționale încurcate rezolvate de Isărescu prin relațiile sale, dar nimeni nu reacționa la ele. Apoi l-au scos în stradă – speriați de sondajele tot mai groaznice – și l-au transformat… într-un looser… Așa cum va fi și peste doi ani, dacă guvernatorul nu va înțelege că longevitatea sa e datorată tocmai lipsei de legături directe cu politica.

Comentarii via Facebook

comments