De ceva timp privesc impasibil un mic război, care nu mă afectează direct, dar din când în când, în momentul când se mai încinge, mă stropeşte pe haine cu flegmele schimbate de combatanţi. E vorba de lupta declaraţiilor dintre Casa Regală şi Palatul Cotroceni. Ecranele televizoarelor sunt ude pe dinăuntru de verva celor ce se înfruntă… din întregul peisaj lipseşte un singur element, motivaţia. Ce-i mână în astă luptă şi pe Traian Băsescu, pe admiratorii săi, dar şi pe cei ce par să fi făcut o fixaţie din regalitate şi reprezentanţii săi? Ca să fac o glumă, sunt atâtea divorţuri interesante, bătăi de stradă, de ce stăm ore întregi şi dezbatem de s-a întâmplat acum 60 de ani? Chiar mai interesează pe cineva, în afara istoricilor, ce şi cum a făcut fiecare personaj al vremii?
Şi totuşi o motivaţie există, iar ea ţine de alegeri – ca mai tot ce se petrece în ţara noastră devenită o uriaşă pepinieră de voturi – dar nu, cum greşit s-a spus, de atragerea de voturi, ci de formarea de voturi negative şi împotriva taberei adverse.
E clar că pedeliştii, indiferent sub ce culoare sau umbrelă vor candida, se vor confrunta cu un val uriaş de voturi negative. Beneficiarii sunt, tot clar, useliştii, tocmai de aceea şi cuminţenia celor din Uniune chiar dacă uneori sunt umiliţi sau trecuţi în planul al doilea. O soluţie electorală ( una dintre zecile ce vor fi aplicate până la alegeri) este capacitarea unor voturi negative şi împotriva taberei adverse. Din acest punct de vedere se va încerca transmiterea mesajului că liderul liberal Crin Antonescu are un singur plan, să pună mâna pe putere şi apoi să reinstaureze monarhia… Părerea mea e că e o tâmpenie, dar cu un potenţial destul de bun pentru a fi crezută de tipi cu o aplecare genetică de a se speria că le ia Voiculescu sarea, Vîntu poşta, în timp ce rezerviştii le fură pâinea de pe masă…
Acum, când am urmărit şi a doua “baterie de prăştii” a preşedintelui, cel puţin aia cu transformarea Parlamentului în Constituantă e de vis, îmi e tot mai clar că useliştii se duc singuri spre Campania negativă la care vor fi supuşi, comentând la infinit tot ce se spune despre Rege. Gesturi precum iniţiativa unui liberal, Puiu Haşşoti, de a-l chema pe Mihai I în Parlament par făcute să-l irite pe Traian Băsescu şi par victorii împotriva sa şi a oamenilor săi dar de fapt nu vor face decât să uşureze truda celor ce la anul vor spune: “Votaţi USL şi Regele va pune mâna pe ţară!”
E o campanie ce aproape a avut succes în 1996 şi nu pornise de la acte atât de publice, ci de la un interviu acordat de candidatul de atunci, Emil Constantinescu, unui ziar obscur al diasporei din America!
Pe de altă parte, sondajele făcute acum 2 ani când Principele Radu a vrut să candideze la preşedinţie demonstrează că ideea de monarhie nu mai atrage voturi…
Schema este foarte simplă, se demonizează o “ţintă” şi apoi rivalul politic este lipit de ea. A ţinut de câteva ori de ce n-ar mai ţine o dată?
