Am văzut foarte multe discuții în ultimele două zile despre finețea cu care alianța de la guvernare tratează UDMR, mai ales în problema – destul de delicată, dealtfel – a punerii sub învinuire a ministrului Lazlo Borbely. Personal nu cred că aliații lor mai dau vreun ban pe formațiunea maghiarilor și asta pentru simplul fapt că ei nu mai constituie o amenințare. Ah, că vorbesc la televizor, asta da, dar rezultatele finale ale amenințărilor sunt nule.
Să mă explic. O fi și ceva onorabilitate în gestul lui Borbely de a-și da demisia, dar e și o prevedere simplă. Îl suspenda Traian Băsescu – așa cum a făcut până acum cu alți miniștri verificați? Eu cred că da, chiar dacă acum ceva timp vărsa o lacrimă de crocodil pentru Paul Păcuraru, Teodor Atanasiu sau Tudor Chiuariu, suspendați dar necondamnați. Nu risca Băsescu un val de critici sau, în fine, nu de dragul unui udemerist. Îl suspenda aproape sigur, lucru știut de toți cei implicați. Nici nu era nevoie de vreo discuție cu Mihai Răzvan Ungureanu pentru a afla și Borbely asta.
Cum ar fi putut reacționa UDMR? Să voteze moțiunea de cenzură a USL? Nici gând, e vorba de o moțiune care vizează înființarea unei linii de studii în limba maghiară, cum să o conteste? Și Opoziția nu mai poate face altă moțiune în actuala sesiune parlamentară, iar după vacanță vin alegerile.
Puteau ceilalți trei membri udemeriști ai Guvernului să-și dea și ei demisia, din solidaritate? Efectul ar fi fost că noul Cabinet trebuia să obțină din nou sprijinul Parlamentului. Dar asta s-ar întâmpla abia în toamnă, adică târziu. Prea târziu chiar dacă acel sprijin Guvernul nu-l mai are, dar merita această răzbunare costul ștampilei de partid zid în jurul unui bănuit de fapte de corupție? Evident că nu, mai ales că electorii maghiari au anul acesta alternative la vot.
Nu, UDMR se poate răzbuna doar prin mici șicane – cum e nenominalizarea unui înlocuitor la Mediu – care să sugereze că Guvernul nu e în siguranță la apropiatul vot pentru moțiunea de cenzură. Nesiguranță dată de valul de plecări și de cel al parlamentarilor ardeleni, dornici să-și mai păstreze ceva din electoratul local.
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Pingback: Un lampagiu « Teo Negură – Trafic cu hituri