Contacte… căutare… „E…” searching… „Ea”… Apel Ea? Whatsapp Ea? Text Ea? Apel… La dracu’! Iar melodia asta!
Israel „Iz” Kamakawiwo’ole – Panini Pue Kea ( White Flowered Cactus)
Numai un tâmpit plătește lunar ca atunci când te sună unul să audă o melodie. Parcă el de aia formează numărul tău! El sună de fapt la radio! Auzea în paralel și tonul de apel și melodia. Nu știa ce-l enerva mai tare, muzica sau că Ea nu răspunde. „Abonatul gsm nu răspunde. Vă rugăm reveniți…” Rămase cu aparatul la ureche, măcar nu mai auzea ukulele în urechi! Deși… linia melodică îl bântuia cum bântuie valurile cochiliile goale de melci. E clar, asta înseamnă că nu are nimic în cap.
Se gândi să-și vadă de treabă și va suna Ea înapoi, când va vedea apelul ratat. Ratat! Ăsta e cuvântul potrivit! E un ratat dacă stă după Ea ca să vorbească doar atunci când își amintește că are telefon! Al dracului să fie ăla care o mai suna-o! Să-l sune Ea dacă vrea să-l audă! Nici nu termină să-și spună asta-n gând că deja forma din nou… poate se întâmplase ceva cu Ea! În locul vocii iubitei, hawaiianul punea ghirlande de cuvinte și clinchete de ukulele la gâtul a două chitare! Ce tâmpenii îți trec prin cap când aștepți! Abonatul… Nu mai așteptă, închise.
Ceva nu era-n regulă. Clar, se întâmplase ceva dacă nu a răspuns la două apeluri… Se întâmplase pe dracu’! O durea-n fund, asta se întâmplase! Poate avea ceva important să-i spună, poate pățise el ceva și o suna de pe patul unui spital sau poate avea nevoie de ajutor… Aiurea, puteai să mori că Ea avea să afle doar dacă dădea știrea și în revistele alea de femei! N-o va mai sună niciodată! Ba poate chiar îi scoate numărul din telefon! Da, asta o să facă… după ce mai încearcă o dată. Incredibil! Nu răspunde, iar hawaiianul spune că se hrănește cu flori dulci și albe dintr-un cactus, sperând că în ele e ascuns sufletul iubitei dispărute. Normal, o fi sunat-o de o mie de ori, n-a răspuns și de furie a început să ronțăie decorul!
A lăsat telefonul pe masă și a început să se fâțâie prin cameră. Principala dilemă era dacă o omoară direct atunci când va da de Ea sau doar o va părăsi cu niște vorbe meșteșugite și tăioase, ca să priceapă pe viitor că nu-ți bați joc de un bărbat? Bună întrebare, nu avea un răspuns sigur! Nu avea ce să fie ca să nu răspundă, doar dacă… altul? Era cu altul? Ei se giugiuleau cine știe pe unde și el asculta cum inflexiuni exotice îmbrăcau tonul de apel în flori albe și dulci de cactus!
Cu stânga ținea o țigară ( o fi a zecea?) și cu dreapta forma mecanic… Recall? Yes! Aparat idiot, de ce mai întrebi? Sigur că recall! Nu vezi că e ceva important? Faci un milion de lucruri, de la ținut evidența cheltuielilor la fazele lunii, dar nu te ajută procesorul să pricepi că e o situație gravă! Formează mai departe și nu mai pune întrebări tâmpite! Auzi la el, recall!
La un moment dat lamentația hawaiianului fu întreruptă brusc!
-Aloha iubitule! M-ai sunat? Vai, să vezi ce s-a întâmplat, m-am dus jos la coafor să mă aranjez pentru diseară și am uitat telefonul în birou. Și am întârziat puțin că m-am întâlnit cu Ema și am mai schimbat o vorbă. Of, abia aștept să ne vedem, am o surpriză pentru tine! Și am atâtea să-ți povestesc… o să fie o seară minunată! O să mă strângi tare în brațe, promiți! Ah, ai văzut ce melodie frumoasă am ales când mă suni? E din Hawaii! Asta așa ca atunci când răspund să simt romantism în vocea ta. Da’ ia zi, de ce m-ai sunat? Era ceva important? Să nu-mi spui că nu ne vedem diseară…
-Ah nu, nu era nimic… voiam să-ți spun că… ăăă… că te iubesc!
Închise și se așeză. Ținea încă telefonul în mână. De undeva de departe două chitare și un năstrușnic ukulele îl tachinau. Zâmbi, erau drăguțe.
PS Israel „Iz” Kamakawiwo’ole a fost, fără îndoială cel mai influent muzician din Hawaii. La moartea sa prematură, în 1997, zeci de mii de oameni au sărit în Pacific în momentul în care cenușa sa a fost dăruită apelor. Avea numai 38 de ani când inima sa a cedat obezității – avea 343 de kilograme !- dar deja reușise printr-un album să adapteze piese de mare succes la căldura și iubirea unei culturi care în mod tradițional nu are cuvintele „război”, „gelozie” sau „ură”… Imaginea sa era absolut devastatoare, uriaș, cu o voce caldă și „înarmat” de cele mai multe ori cu minuscula ukulele, normal că s-a spus despre el că a redat piesei „Somewhere Over a Rainbow” gingășia primei interpretări a firavei Judy Garland, din 1939, în „Vrăjitorul din Oz”. Totuși, de pe revoluționarul album Facing Future, preferata mea este Panini Pue Kea, scrisă de John Kameaaloha Almeida. Orb din naștere, dar virtuoz al mai multor instrumente cu coarde, Almeida este unul dintre cei mai importanți promotori ai muzicii hawaiiene, dar i-a lipsit inspirația unei serii de cover-uri după piese din repertoriul internațional pentru a avea succesul urmașului său, „Iz”.
Piesa în sine este un poem minunat, de inspirație divină dar și umană, iubita dispărută se reîntrupează în mierea florii de cactus… În filosofia animistică hawaiiană Huna, sufletele celor morți se întorc pe pământ sub formă de obiecte, animale sau plante… o credință ce te face să privești cu mai mult drag tot ce te înconjoară, în speranța că revezi, de fapt, oameni iubiți care nu mai sunt lângă tine așa cum îi știai doar pentru că zeii au avut mai multă nevoie de ei decât tine.
Israel „Iz” Kamakawiwo’ole – Panini Pue Kea ( White Flowered Cactus)
Pingback: Andre Rieu… « lunapatrata
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 91) « Teo Negură