I-am promis Alecsiei că o spun la toată lumea, ca să nu mai avem discuții.
-Tati, nu poți să faci asta!
-De ce? Doar ți-am promis!
-Tu nu ești un pârâcios! Doamna a zis că e urât…
-Dar ce-ai făcut tu nu e urât?
I-am spus, o fac. Na:
Uitați-vă la ea cum a stat la tortul luat de bunici pentru ziua ei! Scuzați calitatea pozei, dar îmi tremurau și mâna și telefonul.
Și ce zi a avut! Cadouri de dimineață până seara, magician la petrecerea de la after, scărmănat între cornițe. Cadouri și pentru Sofia că, na, e sora mai mică și să nu se simtă neglijată! Rochiță de prințesă ea, fustă și Sofiei.
Nu mai știi ce să le faci și dacă e ceva care nu e exact pe placul lor…
Când a venit maică-sa cu tortul în sufragerie, cu lumânarea ( cu Elsa și Ana!) aprinsă, toți cântam. Cânta și ea, dar, ce să-i faci? E atât de mică, doar smocul auriu ce e de ea, Sofia s-a strecurat în față și… puf… a suflat în lumânare!
Asta e, o aprindem din nou și gata! La câte dorințe au fetele astea, ar trebui să stăm toată ziua să aprindem și să stingem lumânări.
Alecsia nu și nu că, vezi Doamne, i-a furat Sofia dorința! Și lacrimi, mutre, aialaltă nu se lasă mai prejos, lacrimi și ea.
Până la urmă, am rezolvat eu situația:
-Lasă, cumpără tata două!
One Response to Jurnal de tătic. Prințesa îmbufnată!