Cică Alinuţa întârzie la şcoală. Cu o mutră plouată, intră-n clasă, salută şi merge spre locul ei. Profesoara o apostrofează:
-Alinuţa, nu e frumos ce faci! Un copil trrebuie să fie mai optimist. Hai, intră din nou şi vreau să fi mai veselă!
Iese fata, intră din nou, cu un zâmbet forţat, salută din nou şi merge în bancă.
-Alinuţa, ăsta nu e optimism de copil! Ieşi, intră şi vreau să fi bucuroasă!
Se repetă secvenţa, Alinuţa intră râzând, salută şi ia loc.
-Acum e mult mai bine, spune profesoara, acum spune, de ce ai întârziat?
-A murit mama…
Pingback: Te iubesc fără cuvinte « lunapatrata