Rețete pentru cafeaua de după o noapte de amor

A deschis ochii și a durat ceva până și-a amintit ce caută în pat minunea de lângă el. Privindu-i chipul atins de aripa somnului își aminti că, după atâta amar de vreme de tatonări, o convinsese. Se întinse a lene, era mulțumit… fericit? Da, poate chiar fericit.

Se ridică ușor, fără să o trezească și se duse-n bucătărie. În timp ce scotea din dulapul de lângă aragaz cafeaua măcinată proaspăt, retrăia cele mai frumoase momente din noaptea pe care spera să nu o uite niciodată. A aprins un ochi la aragaz și a luat un ibric. Fredona „Cofee black, cigarette, start this day like all the rest…”

Don Williams – Some Broken Hearts Never Mend

A pus patru lingurițe de cafea – he, he, azi face două căni, una pentru el și una pentru… Doamne, se îndrăgostea! A pus și două lingurițe de zahăr și a început să le amestece, își imagina că așa va fi viața lor de acum încolo, tăria și dulceața îmbinate, așteptând apa clocotită a iubirii pentru a scoate ce e mai bun din fiecare dintre ei.  Apoi a pus apă peste ele. Când să pună ibricul pe foc s-a gândit că poate ea ar prefera ceva mai exotic. Oh, sigur așa e, o femeie atât de sofisticată… Privi la ibricul în care apa deja se încingea. Trebuia să prepare alta.

În alt ibric puse apă și îl puse pe al doilea ochi al aragazului. Deja primul începu să se umfle, amestecă în el până ce licoarea maro coborî. Mai era sevă ascunsă în inima cafelei măcinate. Privea ambele ibrice, așteptând să le agite cu lingurița, când îl fulgeră un alt gând… Dacă nu bea cafea? Poate vrea cacao sau ciocolată? Nu mai așteptă răspunsul. Mai amestecă o dată în ibricul cu cafea turcească și puse pe al treilea foc un ibric cu lapte.

Apa goală din al doilea ibric se umfla. Îl luă deoparte și puse cinci lingurițe de cafea. Îl puse pe foc și luă o cană în care a pus repede patru lingurițe de cacao, două de zahăr pudră și două de tos… Turnă un strop de apă și începu să le amestece. Cafeaua turcească dădea să iasă din ibric. În ultimul moment o mai amestecă o dată. Ibricul cu cafeaua pusă în apa clocotită îl luă de pe foc și îl ținu deoparte, fără să amestece în ea, până se liniști.

Se pierdea cu firea! Uitase esențialul! Peste cacao puse un bețișor de scorțișoară si nucșoară… câtă putea prinde între trei degete. Amestecă din nou.

Cafeaua turcească era gata. Un caimac gros se adunase deasupra. Picură peste ea puțină apă. Celălalt ibric l-a luat de pe foc și a presărat deasupra câteva boabe de cardamon. Aroma asemănătoare mentei umplu bucătăria. Abia acum amestecă în acest ibric.

Laptele se încingea. Turnă cacaoa omogenizată. În timp ce aștepta să se fiarbă noul amestec, puse cafeaua turcească în două căni, după ce pe fundul fiecareia dintre ele pusese câte o linguriță de caimac. Pe cea arăbească o turnă în altele și le adăugă câte un strop de frișcă. Cacaoa se încingea pe foc. O luă și o binecuvântă cu două picături de esență de vanilie și două de esență de migdale. O turnă și pe asta în două căni mari.

Abia termină că auzi un zgomot în spate. Doamne, frumoasă era!

-Bună, dragule!

-Bună! Nu am știut cum bei cafeaua și am făcut… mai multă. Eu beau ce bei și tu…

-Ah, nu trebuia, iubitule. Dimineața beau doar un ceai… Ai în casă?

PS Cafeaua la ibric… un deliciu! În rețeta turcească zahărul și cafeaua se pun de la început, iar licoarea iese mai groasă dacă e amestecată primele dăți când stă să dea în foc. Ultimul caimac ce se adună deasupra se împarte frățește între cești. Zațul se depune mai repede pe fund dacă se picură apă rece. Cafeaua cu cardamon, o savoare arabă (deși virtuțile acestor semințe au fost descoperite inițial în India), face parte din ritualul ospeției orientale. Dacă e oferită îndulcită cu zahăr la începutul vizitei… orice arab știe că nu e binevenit și pleacă înainte de masă. Dacă e neîndulcită, oaspetele se așează cât mai comod și așteaptă antreurile. De aceea de multe ori gustul dulce se obține cu frișcă și nu cu zahăr. Cacaoa mexicană explorează cele mai ascunse limite ale gustului laptelui și a forței lui de a strânge din cele mai diverse mirodenii numai ce se îmbină perfect! Încercați-le pe fiecare dintre ele, nu veți regreta!

PPS Some Broken Hearts Never Mend este una dintre cele mai cunoscute piese country. Scrisă în 1977 de Wayland Holyfield și înregistrată în același an de Don Williams, piesa a ajuns rapid în topuri. Peste ani a fost reinterpretată de alte glorii country, dar nimeni nu a reușit să i-o „fure”. În 2010, când Academia de artă Western a propus prezența lui Williams în Country Music Hall of Fame, această piesă a fost argumentul principal.

Williams e poreclit „Gigantul Blând” datorită înălțimii sale (2 metri!) și a vocii calde de bariton.

Totuși… e o altă versiune a piesei care mie îmi place mai mult. Urmăriți imaginile și poate înțelegeți de ce…

Telly Savalas – Some Broken Hearts Never Mend

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

One Response to Rețete pentru cafeaua de după o noapte de amor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.