Un Iepuraș din cuvinte numai pentru Ea

Încerca să țină pasul cu ritmul palmei ce atingea chitara. Era ca în transă, pașii îl purtau unde voia melodia ce urla în căști.

Era în lumea lui, în timp ce pașii îl purtau prin lumea reală. Gândul era numai la Ea. Știa că are o misiune grea. Poate imposibilă, mai ales că tocmai el și-o îngreunase… Trebuia să-i dăruiască, nu știa ce, dar oricum ceva aparte. Trebuia ceva special care să suplinească lipsa cadoului de Paște. De mult hotărâseră ca la ocazii speciale darurile să fie deosebite. Era rândul lui… Îndesă mâinile în buzunar. Lovi o cutie de bere cu piciorul și i se păru că zborul ei era în tonul melodiei. Zâmbi. Picăturile de alcool îmbătător rămase pe fundul cutiei scânteiară în întuneric. Se gândi la o piatră mare, neagră, un onyx, prinsă într-o chingă de argint. Poate o floare sau o palmă din metal alb… Argintul se închidea, piatra creștea în el. Apoi trase aer în piept. Era  ceva rămas în atmosferă de demult, când în locul orașului era un câmp. În aer era și amintirea unui oraș mai vechi, îngropat acum sub asfaltul celui nou. Era mult calm, înțelepciune în mirosul vechi. Dar mai puternic decât toate era cel înțepător, plin de zbatere, al clădirilor noi… Un parfum? Simțea un miros de istorie și viitor pe pielea ei, se îngemănau și o îmbrăcau, o zideau, un parfum care construia ceva durabil în jurul ei…

Și apoi la zidul gros, protectiv, vedea oameni venind și aducând flori. Vedea menestreli cum adulează în acorduri poarta ei ferecată și onyxul ascuns, trupe de saltimbanci distrau mulțimea și încheiau giumbușlucurile înclinându-se  măreției Ei.

Undeva sus, departe de cei ce se bucurau de umbra Ei, două raze de soare loveau acoperișul, dar nimeni nu putea fi sigur dacă nu cumva razele plecau dinspre Ea să lumineze soarele…

Pașii îl purtaseră spre cabinetul ei. La etajul întâi era lumină. Nu avea cum să știe că el e acolo. Poate aștepta deja cadoul? Ce cadou? Atunci își aminti ceva ce uitase, un sfat de la un bătrân, căruia nu-i dăduse niciodată atenție. Frumusețea unei femei se ține cu multe lucruri, dar și cu vorbe. E ca o plantă, o uzi cu lacrimi când pălește și apoi cu vorbe îi trezești la viață fiecare frunză. Bobocii ei devin flori pătimașe dacă la rădăcină sacrifici ceva din sufletul tău, dacă picuri… cuvinte.

Brusc și-a dat seama, asta îi va dărui, o frază. Se așeză pe bordură, scoase un pix și, pe spatele unei reviste, nota febril toate gândurile, cuvintele ce îi veniseră rătăcind cu Ea în gând. De nu ar uita ceva…

Vedea destul de bine la lumina geamului Ei…

P.S.: Caminando por la calle (rătăcind pe jos) este, după mine, una dintre cele mai bune piese ale celor de la Gypsy Kings. Este și una dintre creațiile lor care includ cel mai bine elementele stilului rumba flamenca, ritmul inconfundabil al dansului sud-american, chitarele îngemănate ale țiganilor spanioli și simplitatea versurilor (în total 6, într-o piesă ce ține în unele versiuni 6 minute ) ultimele două trăsături făcând din flamenco una dintre cele mai atrăgătoare, sălbatice dar și greu de interpretat stiluri din lume.

Despre ”Regii Țiganilor” ce poate fi spus? Poate doar că marele păcat este că piesele lor pop sunt prea des cântate – ce formație de nunți sau ce DJ de cartier nu are Bamboleo sau Djobi Djoba în playlist – eclipsând arta care îi face stimați de o comunitate întreagă de muzicieni. Aproape sigur nu e adevărată, dar mie îmi place o legendă: Jean Reyes, bulibașă de origine spaniolă, aciuat în Franța, iubitor de muzică și menestrel ocazional, simte că fiii săi moștenesc talentul unui unchi ajuns în trupa celebrului Camaron de la Isle și vinde una dintre rulotele șatrei pentru a cumpăra 2 chitare… Băieții aveau mai târziu să aducă în șatră câte un disc de platină din aproape fiecare țară în care au lansat un album… Au hoteluri, palate, dar, când creează se instalează în ”caravanas” și, fără note, lasă chitarele să conceapă armonii…

P.P.S.: Sunt femei care te fac să visezi nopți demente de iubire în dormitoare încuiate, altele te fac să îți imaginezi vacanțe exotice, în care să te răsfeți privindu-le. Unele femei te îndeamnă la gesturile stupide, dar curajoase, ce dau farmec și masculinitate bărbatului, altele te fac să strângi la piept un pui de animal. Sunt femei care te fac să pleci, altele să te întorci, dar puține sunt acelea care te fac să visezi cum să potrivești cuvinte, să desenezi sau să cioplești în piatră… cred că pe vremuri le spunea ”muze”, astăzi ele sunt doar… rare.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

10 Responses to Un Iepuraș din cuvinte numai pentru Ea

  1. Pingback: Un Iepuras din cuvinte numai pentru Ea :

  2. Pingback: S-aveti lumina-n suflet… « lunapatrata

  3. Pingback: Valsul iubirii… « lunapatrata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.