Ar fi bine dacă ar exista undeva un loc unde să ne vărsăm nervii, frustrările, o găleată în care să turnăm toate lăturile ce ne domină existența de zi cu zi. Am fi mai destinși, mai relaxați. Cam ca politicienii noștri. Cu excepția unor nimeni de prin partidele lor, trimiși la televiziuni să se certe, politicienii nu par prea încrâncenați nici în ceea ce credem noi că au ei de făcut, nici în ce cred ei că e țelul lor.
Două exemple sunt intersante, Victor Ponta și Marian Vanghelie. Primul a fost la Monte Carlo și s-a dat cu o mașină purtând frunza turismului românesc, simbolul pentru care, acum câteva luni, am crezut că pesediștii își vor da foc în stradă, în semn de protest pentru banii luați de la gura mămicilor și dați desenatorilor cu internet pe calculator. Pe al doilea l-am văzut spunând că Elena Udrea face treabă bună la minister…
Poate că primul impuls este să îi înjuri, fie spunând că au trădat, fie că au înțeles prea târziu unde e geniul… Al doilea impuls, însă… Nu pot să nu observ că intransigența, ura, păstrarea unor convingeri indiferent de informațiile pe care le ai… toate aceste atribute ale unui politician rău, gata de a prelua puterea, știind exact ce are de făcut, nu se mai regăsesc decât la oamenii simpli. Sincer nu îmi e dor de răcnetele din studiouri, dar îmi pare rău de consumul nervos al celor ce încă se agită, ce simt că Băsescu trebuie apărat cu prețul flegmării celui de alături sau Udrea blestemată odată cu toate rudele unuia ce a avut păreri contrare…
Ar trebui să învățăm de la politicieni un lucru… Să fim mai relaxați și să ne vedem de ale noastre. Ei asta fac și se pare că le merge bine. Pentru frustrările ce nu se pot înfrâna rămâne să ne facem un mail precum cel din titlu și să scriem, să scriem, să scriem… În van, evident.
One Response to cera@hat.ro