Una dintre certitudinile cazului Gheorghe Dincă este că arestatul sub acuzația de dublu omor calificat minte. Toți, de la anchetatorii care se plimbă de zile bune prin câmpuri de floarea soarelui sau prin nămolul de pe malurile Dunării sau Oltului la telespectatorii coloratului show multi-tv care se derulează de zece zile, toată lumea vede că mărturiile date de Dincă la București sau în Oltenia sa natală conțin multe neadevăruri sau adevăruri parțiale.
Un lucru merită menționat. Din informațiile mele declarațiile date de Dincă la Craiova și la București nu diferă. Ce a declarat el găsiți AICI, pe site-ul evz.ro.
Prima întrebare care se pune este ce ar mai avea de câștigat Dincă ascunzând amănunte dacă a recunoscut deja două crime, ”asigurându-și” o condamnare pe viață?
Experiența spune că deținuții, în special cei cu pedepse foarte mari, păstrează elemente de interes pentru polițiști. Cu timpul, ei le ”oferă” cerând în schimb diverse avantaje, de la cele care țin de condițiile de detenție la cele care ar putea să îi ”ajusteze” pedeapsa”.
În alte cazuri, ascunderea de informații este făcută dintr-un calcul legat de pedeapsă. Pur și simplu, inculpatul crede că îl ajută sau vede în unele minciuni posibilitatea unor circumstanțe atenuate.
În acest caz s-a speculat că uciderea celor două fete așa cum este ea în mărturiile criminalului – respectiv lovitură dată la nervi și căderea victimelor cu capul de ciment – îl ”scapă” pe Gheorghe Dincă de acuzația de ”omor prin cruzimi”, pedepsele fiind mai mari. Dar, așa cum rezultă din comunicate, Dincă este deja acuzat de ”omor calificat” care, potrivit noului Cod Penal, este și ”prin cruzimi”.
În absența celor două cadavre ”întregi”, Dincă pare să fi știut din prima, sau poate așa a fost sfătuit, că aceste cruzimi din CP nu pot fi dovedite și, în consecință, nu îi pot fi imputate. Mai mult, dacă nu se va dovedi că a tranșat victimele scapă și de acuzația, destul de gravă ca spor de pedeapsă, de ”profanare de cadavru”.
Poate și oscilațiile legate de locul unde a aruncat corpul (sau bucăți din corpul Luizei) vin tot din spaima de pedeapsă. Speră Dincă să nu fie găsit niciodată acest trup și apoi, în absența altor probe, să renunțe la declarația că a omorât-o? Posibil. În acest caz fericit pentru el, și la moartea Alexandrei ar putea spera să îi fie schimbată încadrarea juridică.
Totuși nu pot să nu remarc faptul că toate aceste ”jonglerii” cu declarații și cu frânturi de adevăr sunt apanajul recidiviștilor versați, trecuți prin zeci de anchete, care au învățat pe propria piele cum gândesc anchetatorii și ce concesii sunt dispuși să facă. Gheorghe Dincă, potrivit datelor oficiale (dar cine mai știe ce e oficial în acest caz?) nu are cazier.
PS Cel mai interesant caz de ucigaș român cu multiple victime, din punctul de vedere al oferirii de informații cu țârâita, a fost Marius Csampar. Pentru avantaje privind condițiile de detenție și pentru a ajunge în arestul Parchetului pe parcursul unei noi anchete, mai ”confortabil” decât pușcăria, el recunoștea o crimă la fiecare doi ani de zile!
PPS Care este proba ”uitată” de anchetatori de la reținerea lui Dincă până duminică, 3 august? Cum care? Mărturia lui că a aruncat telefonul Alexandrei în parc!
