”E nebun, domnule!” – mi-a spus o doamnă lângă care stăteam. Discuta, ca orice român al momentului, despre Gheorghe Dincă și crimele lui din Caracal.
”E nebun” este explicația prin care îndepărtăm anormalul, inumanul de lângă noi, preferând să folosim cuvinte simple care să ne îndepărteze de realitatea scârboasă de lângă noi. Și Gheorghe Dincă face parte din această realitate.
Din prima clipă când apare un criminal care face notă discordantă față de ”crimele normale” (pasionale, în scop de jaf etc) apare și întrebarea dacă individul este normal.
Evident el este ”anormal”, din punct de vedere social și de aceea va fi extras din societate și închis departe de ea. Dar este el ”anormal” și medical? Dincă, de exemplu, este un sociopat, un psihopat, simpla relatare a violurilor aducând aceste diagnostice în discuție.
Numai că din punct de vedere penal Dincă trebuie declarat cu ”discernământul abolit” sau măcar cu ”discernământ diminuat” pentru a scăpa de pedeapsă sau pentru a și-o diminua. Altfel, simplul fapt că eu și vecina mea îl considerăm nebun nu îl ajută cu nimic.
Marți, 30 iulie, am scris un articol pe Evenimentul Istoric despre cum a apărut și cum se aplica pedeapsa cu moartea pe vremea comuniștilor. Articolul îl găsiți AICI.
Mulți riscau pedeapsa cu moartea, de la oponenții regimului la cei care ”băgau mâna în averea poporului”, dar criminalii sunt cei ne interesau în acea zi din plin ”foc” al informațiilor din Caracal.
Puteau scăpa doar cei declarați iresponsabili. S-ar fi încadrat Dincă.
Iată ce am scris atunci:
” Putea fi Dincă declarat iresponsabil? Decizia nu ar fi diferit mult de ce se va întâmpla zilele acestea, pentru că sistemul de expertizare și de avizare a concluziilor de către o Comisie Superioară de Medicină-Legală nu e foarte mult schimbat de atunci.
Ca o simplă părere, acte medicale vechi de mai bine de 9 ani și neurmate de alte controale nu ar fi dus la concluzia că ucigașul nu are discernământ, mai ales că activitatea lui ulterioară arată că își lua măsuri de precauție, acționa după un plan și își alegea victimele de așa natură ca să le poată captura ușor și în momente în care nimeni nu îl putea împiedica.”
Ca să pun capăt, în ceea ce mă privește acestei dispute, că Dincă ar putea scăpa pe ușa cabinetului de psihiatrie, doar că a vrut o pensie acum niște ani, repet esența:
Discernământul nu e dat doar de modul de acțiune la momentul comiterii unei infracțiuni, ci de un complex de acțiuni care descriu personajul expertizat.
La Dincă avem semne de acțiune clară cu discernământ și o să enumăr câteva dintre ele: în cazul Alexandrei, nu a răpit o fată din mulțime, ci a luat-o din stradă și a lovit-o și sechestrat-o abia când, ajuns la adresa cerută de ea, a văzut că e singur pe stradă și că nu îl vedea nimeni. Nu știa de camera de supraveghere, dar… nimeni nu e perfect. A ținut-o pe Alexandra într-o cameră ”special amenajată”, legată la ochi. A cumpărat un telefon nou și o cartelă nefolosită din alt oraș, mai mare, unde nu risca să fie recunoscut. A sunat la familie ca să câștige timp și să apuce să își șteargă mai bine urmele.
Doar aceste elemente și ar fi de ajuns ca Dincă să înfunde pușcăria pe viață.
Urmează: Proba pierdută de pe 26 iulie până pe 3 august!
Foto: evz.ro