Foto Mediafax
În evoluția cazului ”Cumințenia pământului” a apărut un element nou. Practic, cel care a săpat groapa din drum este pe cale să cadă-n ea, dar o să vorbim de acest element mai încolo.
Achiziția sculpturii lui Constantin Brâncuși are multe aspecte dubioase iar contribuția financiară publică solicitată de Guvern pare o spălare de mâini la nivel național.
Guvernul, prin vocea ministrului Culturii, spune că pune la bătaie 5 milioane de euro, restul de 6 milioane urmând a fi strânși prin subscripție.
Ce ascunde acest anunț? Un spectacol? Așa pare, un spectacol care, în actul final, are un personaj pozitiv cert, guvernul.
Dacă se strâng cei 6 milioane de euro de la populație, Cabinetul Cioloș cumpără o statuie de Constantin Brâncuși cu 5 milioane de la buget, o sumă mult sub prețul internațional al lucrării. Dacă nu se adună, vinovați de eșec sunt oamenii care au preferat să-și țină banii în buzunar.
Pentru un Cabinet care amână investiții, creșteri salariale sau plata unor restanțe, amenințat cu greve sau manifestații de protest, a investi 11 milioane de euro într-o operă de artă era un risc de imagine. Dacă plata se face cu un partener ”colectiv”, cheltuiala devine un succes. Pe de altă parte, dacă se anunța sec că nu sunt bani pentru Brâncuși, corul de bocitoare la căpătâiul culturii române nu s-ar fi oprit până-n prag de alegeri.
Dar se vor aduna banii? E o întrebare fără un răspuns imediat, deși previzibil într-o societate în care acțiunea se limitează la înjurături sau like-uri pe Facebook.
Părerea mea e că și ministrul gândește ca noi, pentru că el a condiționat plata celor 5 milioane către proprietari de strângerea restului de 6. Aici intervine noutatea zilei în această afacere.
Am vorbit luni cu Bogdan Gabrowski, avocatul proprietarilor statuii. Se știe deja că povestea sa e diferită de cea triumfalistă a ministrului. Luni, 14 martie, s-au încheiat negocierile pentru cumpărarea statuii. Se întocmește un proces verbal în care nu sunt trecute termene de plată sau de transfer a proprietății. Urmează anunțul că statul nu dă toți banii, că se vor strânge și de la populație și oferta Guvernului ca un contract ferm să fie semnat abia pe 30 septembrie – dacă se strâng banii – și plata să fie făcută pe 31 octombrie.
Avocatul ne-a spus că până acum ( luni, ora 17.00) nu a fost contactat de autorități, dar că termenul fixat de clientele sale rămâne clar, 7 zile pentru contract, 14 pentru stabilirea plății.
Singura concesie pe care pare dispus să o facă este ca Guvernul să plătească partea pe care și-o asumă, 5 milioane de euro (sau măcar o bună parte din ea), urmând a se fixa un termen până la care sunt plătiți restul. Pe care Guvernul e liber să-i strângă de unde vrea, subscripție sau din alte surse.
Prin contract se va conveni asupra sumei plătite de Guvern, un avans care se pierde dacă nu se face și restul plății.
Adică ne jucăm de-a patrioții și facem un test public de dragoste de cultură națională, dar plătim ceva. Poate nu direct 5 milioane, dar ceva-ceva scoatem de la buget.
Altfel, pe 30 martie, se încheie gluma răscumpărării sculpturii de Brâncuși, statul pierzând dreptul de preemțiune.
În concluzie, o afacere care a stârnit multe controverse devine un ”detergent” pentru ipocrizie. Proprietarii, dacă tot vor să vândă la prețul maxim o operă care nu poate părăsi România decât pentru perioade de cel mult 6 luni, acceptă și ce li se oferă, 5 milioane și un sac de promisiuni. Guvernul, dacă vrea să pară salvatorul patrimoniului național, trebuie să achite măcar un avans. În fine, cei care deplâng soarta culturii au șansa de a plăti pentru pasiunea lor.
