Cum putea Elodia să oprească apa-n Bucureşti

Am dat ieri, într-un editorial, o ştire care mie mi se pare senzaţională, chiar dacă în alte redacţii este încă amânată. În cursul anului 2008, procurorul Marius Iacob, şeful Direcţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul General, a vrut să golească Lacul de acumulare Vidraru, în speranţa că va da peste cadavrul prea renumitei Elodia Ghinescu.  Încercarea a fost oprită, din informaţiile mele de SRI. O să vedeţi mai încolo şi de ce.  Golirea barajului nu e o glumă, ba chiar este un demers ce nu poate fi decis decât în urma unei şedinţe a CSAT. Lacul, aflat pe râul Argeş, are 393 de hectare şi o lungime de peste 10 kilometri. Când este plin, are câteva, peste 300 de milioane de metri cubi de apă. Golirea sa, altfel decât într-o formă supercontrolată, adică un metru-doi pe zi, ar putea produce cutremure de 3-4 grade pe scara Richter sau chiar inundarea Bucureştiului. Evacuarea apei din lacul de acumulare ar putea dura şi două luni, iar golirea oricum nu s-ar face complet, pe fund rămânând destulă apă ca să facă aproape imposibilă descoperirea unui cadavru care stă pe fund de câţiva ani, aşa cum se presupune. Mai trebuie spus că această evacuare ar obliga autorităţile la a găsi alte căi de alimentare cu apă a Bucureştiului şi la pierderea energiei electrice stocate în uzină pentru situaţii de urgenţă. Reumplerea ar fi şi ea o aventură. La umplerea iniţială a fost nevoie de nouă luni, din martie până-n decembrie 1966, pentru a se strânge cantitatea necesară de apă.  Un ultim exemplu, în 2005, a fost nevoie de golirea lacului cu doar 20 de centimentri şi a fost o operaţiune aproape militară pentru a decurge totul fără incidente. Mai am o întrebare şi, evident, un banc. Până unde poţi merge pentru a afla sau a-ţi confirma ceea ce tu crezi că este adevărul? Şi bancul, cică Sherlock Holmes era la coadă la supermarket. În faţă, o femeie îşi aranja pe masa casierei produsele luate din galantare.  Sherlock se bagă în faţă şi începe să cotrobăie în cumpărăturile ei.  Ea îl recunoaşte pe cel care prinsese câinele din Bakersfield aşa că îl lasă în pace. El zice, după ce răstoarnă totul cu fundul în sus: Sunteţi nemăritată! Ea: Doamne, ce talent, aţi văzut asta din cumpărăturile alese de mine? El: Nu, sunteţi prea urâtă să stea cineva cu dumneavoastră.

Comentarii via Facebook

comments