Gheorghiţă Mararu a fost împuşcat mortal pe 14 noiembrie, într-o cafenea din Piatra Neamţ. Dacă acest eveniment nu ar fi avut loc, show-ul televizat din ultimele zile ar fi arătat altfel. Deşi finalitatea sa s-ar putea să fie aceeaşi. Vă propun un scenariu, bazat, însă, pe informaţii, fapte şi deducţii.
Pe 24 septembrie are loc manifestarea de stradă a poliţiştilor, motiv de rupere a relaţiilor cu preşedintele Traian Băsescu. Se hotărăsc acţiuni de pedepsire a celor vinovaţi. Vasile Blaga îşi dă demisia şi e menajat pentru că se identifică în el un potenţial liant al unei construcţii menite să amâne declanşarea alegerilor anticipate, destul de probabile la acea dată, neştiindu-se cum poate fi evitată trecerea moţiunii de cenzură a PSD şi PNL. Toţi oamenii lui Blaga sunt menţinuţi în funcţii, dar e clar că au promis să rezolve pedepsirea exemplară a celor ce au aruncat cu şapca în Palatul Cotroceni.
Jandarmeria percutează prima, amendându-i pe liderii de sindicat. Nu era de-ajuns! Parchetul General îi cheamă la audieri pe cei care purtau tocuri de pistol în timpul mitingului, dar nu îi citează şi pe cei care au aruncat chipiele, acestea neavând însemnele naţionale şi neputând practic să fie probat că au fost distruse simboluri ale ţării. Rămânea soluţia organizării la nivelul fiecărui judeţ a unor complete de judecată care să aplice sancţiuni profesionale celor identificaţi din filmările analizate de specialişti că au fost mai vehemenţi în timpul protestului. Aici ar fi fost vital rolul celor zece inspectori-şefi aflaţi apoi pe lista secretarului de stat Dan Valentin Fătuloiu. Ar fi fost esenţial şi un ordin din partea inspectorului general chestorul Petre Tobă ce ar fi trebuit să comande înfiinţarea completelor. Asta nu s-a întâmplat şi atunci s-a hotărât o ”noapte a cuţitelor lungi”.
Autodenunţul lui Fătuloiu nu putea juca la acea oră un rol important pentru că, din 10 septembrie, nimeni nu putea jura că afaceristul Cătălin Chelu avea să se mai întoarcă în România. Era doar o carte ţinută în mânecă, pentru că ministrul adjunct simţea că poziţia sa nu e stabilă, atât timp cât noul său şef, Traian Igaş, sigur avea nevoie de o mână dreaptă proprie în minister.
S-a încercat o operaţiune de discreditare a unor şefi după scandalul de la Dâmboviţa, cu membrul bandei Ghenosu (apropo, bănuiesc că nimeni nu se îndoieşte că pe Puiu Mironescu şi Vasile Rodideal îi aşteaptă soarta bătăuşului dâmboviţean!) reţinut pentru agresarea unui poliţist, dar lucrurile nu au mers cum trebuie pentru că încrengăturile mergeau spre PDL şi spre fostul soţ al fetei unui om prea legat de unul dintre capii celor două tabere ce se înfruntă în Interne.
Pe 1 noiembrie, Chelu apare din nou, iar decapitările din Poliţie întârziau. Pe 10 noiembrie, Fătuloiu declanşează atacul împotriva celor vizaţi, deja avea la activ controale efectuate în teren. La datele din Raportul asupra evenimentelor din 24 septembrie se adăugau şi deficienţe de management. Pe 12 se întâlneşte cu gălăţeanul Chelu şi din înregistrare se prefigurează toate datele unui flagrant reuşit. Pe 14 moare Mararu. Netrimis de nimeni, Fătuloiu merge la Neamţ şi începe cavalcada dezvăluirilor despre prea cunoscutul deja Aurelian Şoric. Presa muşcă, neştiind că ajută de fapt la îndepărtarea a zece şefi, susţinuţi de PDL la numire, dar pedepsiţi pentru altceva decât informaţiile din ziare şi emisiuni. Dacă Mararu nu mergea în acea duminică la acea cafenea, sunt sigur că azi aveam deja şefi noi în mai multe structuri din Interne. Din păcate pentru întregul calcul, momentul flagrantului, forţat de nerăbdarea lui Chelu, este prost ales (pentru că nici o demitere nu apucase încă să confirme atacurile lui Fătuloiu) şi războiul se pare că se va termina prost pentru ambele tabere şi bine pentru ”onoarea nereperată”, încă, a unui singur om.
One Response to Dacă Mararu trăia, azi aveam şefi noi în mai multe structuri din Interne