Mişcarea Populară şi comasarea alegerilor… avantaje şi dezavantaje pentru cei chemaţi să le sprijine

Două subiecte par să ocupe mai toată atenţia liderilor PD-L în ultimul timp ( asta dacă nu sunt ocupaţi să-l injure pe Regele Mihai şi apoi să-şi ceară scuze) : organizarea conglomeratului Mişcarea Populară şi comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare de anul viitor. Îmi permit să trag câteva concluzii privind argumentele pro şi contra din interiorul fiecărui partid din cele chemate sau care doar simt un impuls lăuntric de a participa la demersurile electorale.
Trebuie avute în atenţie două elemente. Primul este că alegerea primarilor se va face dintr-un singur tur de scrutin ceeace face inutilă ( poate chiar prostească ) aruncarea “iepuraşilor” în cursă pentru că ei ar fi condamnaţi la a sta 4 ani pe bară. Al doilea element este că planul include şi alegerea parlamentarilor după principiul uninominalului perfect, adică primul clasat intră în Cameră, ceeace presupune iar un efort conjugat şi nu o disipare a alegătorilor.
PD-L este evident marele câştigător al celor două idei. Organizarea unei mişcări în care PD-L să se “piardă” pare chiar mai eficientă decât simpla schimbare a siglei şi culorii de bază. Comasarea le este folositoare pentru că presupune un singur efort naţional pentru a spăla imaginea candidaţilor de balastul al reducerilor cheltuielilor.
Partidul Poporului Dan Diaconescu are avantaje din organizarea unei mişcări ample pentru că la nivel local nu are destule personalităţi  destul de puternice pentru a câştiga din primul tur  localităţi importante, dar pentru parlamentare ( unde votul este predominant politic) are un vehicul de imagine destul de puternic pentru a ridica imaginea candidaţilor din toată ţara. Aşa că, pentru cel mai nou partid din România, dacă se comasează alegerile, avantajul ar fi să nu intre într-o alianţă, iar dacă ele rămân separate, ar trebui să facă alianţa pentru locale şi să iasă din ea pentru parlamentare. Dacă planul pedeliştilor merge până la capăt, se comasează şi se modifică şi modul de vot la deputaţi şi senatori, atunci Dan Diaconescu ar trebui să accepte invitaţia de a intra în Mişcarea Populară.
UNPR are, după mine, o situaţie exact diferită. La nivel local a reuşit să adune destui primari care au şanse reale de a câştiga din primul tur, dar la parlamentari stau mai prost decât prezumtivii aliaţi. Aşa că, dacă alegerile se vor desfăşura în iunie şi noiembrie, avantajul ar fi să meargă singuri la locale şi să caute cu orice preţ o alianţă pentru parlamentare, alianţă care să suplinească absenţa unei doctrine în concordanţă cu poziţia în arcul guvernamental. Dacă alegerile se comasează, UNPR cred că va căuta să fie într-o alianţă.
PNG-ul lui Gigi Becali, PIN-ul Laviniei Şandru şi PNŢCD-ul cui l-o vrea nu au altă şansă decât de a intra în alianţă şi să spere că aportul de structuri în ţară le va aduce la negocieri cât mai multe locuri eligibile.

Comentarii via Facebook

comments