Moartea lui Corneliu Vadim Tudor mi-a adus aminte de un lucru pe care-l observasem de ceva vreme, dar căruia nu i-am dat atenție. Moartea politică a Partidului România Mare – eveniment petrecut cu ceva vreme în urmă – a însemnat sfârșitul naționalismului de tip vechi, cel cu ”spargeți geamurile ungurilor”.
Vadim a simțit încă din anii ’90 filonul de aur electoral al acestui gen de mesaje publice și l-a ținut strâns în partidul său. La rândul său, partidul a însemnat – prin alungarea oricui avea păreri personale – o anexă a lui Vadim. Așa s-a ajuns ca în momentul în care Vadim a decis să se ”dizolve” în emisiunile de divertisment sau în scandaluri cu fauna mondenului de proastă calitate, partidul și, implicit, mesajele sale au căzut în derizoriu, uitare, moarte clinică.
Oricum, în anii de după 2007, naționalismul de imediat de după Revoluție ( cu rădăcini și în propaganda comunistă a ”epocii de aur”) devenise desuet. Dar filonul politic al ”mândriei de a fi român” rămâne, chiar dacă el sună altfel.
Acum mesajele s-au rafinat, naționalismul îmbracă forme total diferite de ”moarte ungurilor” sau ”să smulgem Basarabia din ghearele sovietelor”.
Astăzi, gâdilă orgoliul național, idei mai rafinate, unirea cu Moldova, frica de islamizare, lupta cu uniformizarea culturală sau chiar parte din lupta împotriva multinaționalelor. Filonul naționalist există, doar că s-a modificat. El ar fi supraviețuit oricum după dispariția celor violenți, fie și doar verbal.
Așa că, dacă există o moștenire politică a lui Corneliu Vadim Tudor, ea este, de fapt, eliberarea de destul timp a culoarului naționalismului.
Cel puțin două entități politice au simțit asta și îmi pare că ”testează piața” de ceva timp, cu mult înainte de moartea subită a ”Tribunului”. Traian Băsescu – care a promis din nou că se va înscrie în PMP – știe că filonul e bun, l-a testat în celebra declarație despre râme, împotriva statelor care au votat prima oară împotriva includerii României în spațiul Schengen. L-a testat din nou și zilele trecute, când a acuzat lideri ai UE pentru criza migranților. Pare să prindă. Un test al filonului e și propunerea ca problema unirii cu Moldova să fie una de actualitate stringentă.
Un alt partid care testează formula soft a naționalismului este România Unită, care marșează pe ”lupta cu Ungaria Mare”, dar evident mută mesajul de la ”spartul geamurilor” la modificări legislative.
Care dintre cei doi va fructifica spațiul lăsat gol de topirea PRM în băltoacele emisiunilor de cancan? Cursa e deschisă cu mult timp înainte ca Vadim să ajungă la spital. Adevărata sa moștenire este că a lăsat liber culoarul politic al naționalismului, ducând – evident fără să vrea – în derizoriu extremismul desuet.
