Contrar a ceea ce ar fi tentaţi să creadă cei care mă cunosc, nu violenţele de stradă şi protestele violente sunt, după mine, interesante în evenimentele recente din Grecia.
Multe dintre măsurile luate acolo, de la reducerea salariilor bugetarilor la creşterea TVA, îmi demonstrează cât din ce se întâmplă acum la noi este de inspiraţie proprie şi cât este ordin de afară, dar până la urmă nici asta nu mă deranjează foarte tare, pentru că nici nu am trăit vreodată cu impresia că avem conducători geniali. Ce m-a impresionat este faptul că măsurile de austeritate se vor lua doar după consultarea Parlamentului. Nici vorbă de asumarea răspunderii sau de ordonanţe de urgenţă comunicate lapidar oamenilor care urmează să suporte consecinţele. Şi, văzând ce se întâmplă în pieţele lor, îmi dau seama că acolo politicienii chiar se expun oprobiului public şi violenţelor.
Deşi pachetul de măsuri era cerut şi aşteptat cu sufletul la gură de toată comunitatea internaţională, Guvernul elen nu a evitat Parlamentul, deşi a fost la un pas, prin trecerile dintr-o tabără-n alta, să nu poată trece “legile austerităţii” prin legislativ.
Nu cred că politicienii greci sunt atât de oneşti pe cât vor să pară – doar situaţia ţării este din cauza lor – dar sunt câteva noţiuni elementare de democraţie pe care le respectă pentru că le au în sânge. Una dintre ele este respectul pentru Parlament.
Poate că ei de învăţat multe de la noi, dar şi noi avem de ce să ne luăm un bloc-notes şi să notăm câte ceva din felul în care încearcă să salveze… şi ţara şi aparenţele.
Pingback: Invitatie la vals…. « lunapatrata