Mărturisesc faptul că urmăresc relatările despre dublele asasinate din Republica Moldova, dorindu-mi ca bestia ce violează şi ucide să ajungă-n spatele gratiilor. Cred că nu va dura mult şi va fi prins, pentru că e genul de psihopat care lasă multe urme în urma sa, un criminal din tipul „drumar”, cum îi numea celebrul colonel Dumitru Ceacanica, dar orice anchetă criminalistică ţine şi de noroc, nu numai de fler şi de inteligenţă.
Până vor apărea şi altfel de informaţii decât relatările despre lacrimile vărsate de rude şi de colegi pentru tinerii ucişi rămâne să încercăm să înţelegem ce s-a întâmplat din cazuri mai vechi ce au elemente asemănătoare. De exemplu, la sfârşitul anilor ’90, în apropierea Bucureştiului, la Brăneşti, era un loc numit Podul Amanţilor, un teren viran de sub pasarelă. Aici veneau bucureştenii dornici de aventuri extraconjugale. O bandă de tâlhari se specializase în jefuirea acestor oameni, bazându-se, în special, pe jena victimelor de a raporta cazul. După câteva jafuri reuşite, au trecut la violuri, până au dat de un bărbat care s-a opus pângăririi amantei sale… şi atunci au ucis! Au fost prinşi şi condamnaţi, dar în acel caz există o anumită lecţie privind felul în care îşi alege victimele criminalul din Moldova.
A împuşca mortal doi oameni, cupluri, nu este ceva nou pentru analele criminalisticii. Este de ajuns să ne amintim de David Berkowitz, un asasin în serie ce îşi descărca pistolul, un revolver calibrul 45 mm, în cupluri aflate în maşini. Nu viola, nici nu-şi atingea victimele (6 morţi şi 7 răniţi), doar se apropia de maşina lor şi trăgea. A fost arestat în 1977, după ce semănase groază timp de un an, şi după ce bombardase redacţiile mai multor cotidiane cu scrisori de ameninţare semnate „Son of Sam”. Este încă încarcerat, scrie cărţi şi refuză eliberarea condiţionată, susţinând că este urmărit de satanişti.
Cred că în cazul de lângă Chişinău este o combinaţie de interpretare din cele două cazuri descrise pe foarte scurt mai sus.
