Mulţi m-au întrebat de ce am publicat numai bancuri în perioada sărbătorilor, aproape trăgându-mă la răspundere că nu am scris despre evenimentele ce au însoţit tradiţionalele râgâituri cu iz de piftie. Răspunsul meu e simplu, deşi unora li se va părea complicat, poate chiar conţinând ceva abscons.
În primul rând, cât de proşti să îi cred eu pe cititorii mei, mulţi, puţini, câţi or fi, să nu vadă evidenţele din cazul Adrian Sobaru? Adică de unde să mai iau eu cuvinte dincolo de imaginile în care slugile Puterii se încolonau să îşi voteze Guvernul, fiind totuşi atenţi să nu calce în pata de sânge lăsată pe podeaua Parlamentului de electricianl TVR? Sau cum să explic mai bine politica Opoziţiei care s-ar retras de la votul ce tocmai ar fi rezolvat, măcar în viziunea lor, problemele sinucigaşului? Nu cred că mă citeşte vreun om destul de bou să nu priceapă că Opoziţia iarăşi nu strânsese destule voturi pentru a dărâma Cabinetul, iar cei din arcul guvernamental nu puteau amâna votul încă o zi pentru simplul fapt că… plecau în vacanţă!
Sau, alt exemplu, un post tv, care din critica Puterii se limitează de ceva timp doar la înjurarea lui Băsescu şi Udrea, a dat ştire că Sobaru îşi încheiase o asigurare de viaţă, părând totul un soi de miniconspiraţie împotriva Guvernului. Nu cred că am vreun cititor atât de încuiat să nu îşi amintească faptul că numai cu puţin timp în urmă Boc şi apropiaţii săi erau premiaţi pe podiumuri plătite taman acum când postul aproape scapă de criză. Dacă vreunul e atât de prost să nu vadă legăturile, chiar îl rog să nu mă mai citească de acum încolo.
Un ultim exemplu, anunţ de impact în timp ce primii urători cu Pluguşorul porneau pe străzi: Cristi Borcea, de la Dinamo, nu poate veni în ţară pentru că medicii americani i-au depistat o intoxicaţie cu mercur. Cititorii mei ştiu deja că magnatul e căutat de procurori pentru a da explicaţii în cazul UCM Reşiţa. Mercurul din sânge va sta acolo până se va lămuri situaţia libanezului extrădat acum câteva zile în România.
Toate astea sunt evidenţe, realităţi ştiute de toţi şi imposibil de schimbat. Cel puţin deocamdată, iar în faţa unor astfel de situaţii, mămăliga explodează, iar bancurile sunt fitilul său. Bancul este pentru români un superb strigăt de disperare, de descătuşare, un 69 virtual în care guvernantul îl f… pe român, acesta stă, dar, prin umorul său, f… şi el cum poate. Bune, rele, mai inspirate sau mai deocheate, bancurile vor fi ultimele lucruri profund româneşti care se vor arunca de la balconul Parlamentului. Odată cu speranţa…
P.S.: Cum puteam încheia altfel? Un profesor se duce la o vrăjitoare ca să îl dezlege de viaţa grea pe care o duce.
– Ca să te pot dezlega de blesteme, trebuie să îmi spui care au fost cuvintele pe care le-ai auzit când a început totul.
– „Propunerea mea pentru funcţia de prim-ministru este domnul Emil Boc…”
