Cred că asasinarea viceprimarului din comuna harghiteană Joseni este emblematic pentru ce înseamnă pentru presă cuvântul “furtună”. Când a fost găsit trupul bietului om, mai toate relatările erau despre cum mafiile lemnului au făcut o victimă, despre pericolele la care se expun şi cei care fac parte din bandele respective şi cei care se opun devalizării pădurilor…
Apoi a venit rezolvarea cazului: un amant al victimei a apăsat trăgaciul ucigaş… Furtuna s-a stins brusc, aşa cum a şi apărut.
Ca şi în acest caz – în care, evident, primele ipoteze e posibil să fie răsturnate de descoperiri ulterioare ale anchetei – aproape toate furtunile din spaţiul nostru public se sting într-o băltoacă uşor de explicat prin lucruri simple. Vă reamintesc doar marea conspiraţie a reorganizării ţării ( soluţia simplă: nu există un proiect al legii!) ; revizuirea Constituţiei ( soluţia simplă: un funcţionar a scris din prostie că parlamentarii vor fi arestaţi de procurori în loc să scrie că arestarea o face un judecător la propunerea procurorilor) ; tăvălirea Regelui ( soluţia simplă: vorbe-n vânt).
Problema, însă, nu e că se aruncă teme şi apoi apar realităţile din spatele lor, problema dezumflându-se, ci că mulţi vorbitori se bat între ei pentru a salva aparenţele. Vorbele lor împut aerul mai dihai ca aerul din balonul umflat artificial…
Pingback: Puterea Dragostei… « lunapatrata