Boc, speriat, la Consiliul Naţional al PDL…

Trece Congresul UDMR şi se ajunge la şedinţa Consiliului Naţional de Cordonare al PDL. La întrunire, Boc, mic, smerit, speriat. Se deschide iar discuţia cu schimbarea premierului. Boc se gândeşte: Sunt pierdut, nu mai am nici o şansă. Deodată, vede o rază de lumină ce cădea exact la picioarele sale şi aude o voce ce venea de sus:
– Nu este totul pierdut, fiule. În spatele scenei este o pungă cu rahat. Ia-o, întoarce-te aici şi arunc-o în prezidiu…
Boc face întocmai, ia punga, o aruncă în colegii din prezidiu şi vede cum toţi se năpustesc apoi asupra sa… De sus se aude din nou vocea:
– Abia acum eşti pierdut…

Comentarii via Facebook

comments