Câţi liberali speră ca Atanasiu să nu fi minţit?

Problema stenogramelor în care Teodor Atanasiu face praf fuziunea cu portocaliul PDL nu este dacă discuţiile sunt reale sau nu. E clar că sunt. Nici dacă ele au fost date spre publicare pe filiera unui pedelist bistriţean – ţinut la mantinelă de niscaiva bănuieli ale procurorilor – sau de un liberal de vână care se visează de vreo 8 ani primarul Bucureştiului. Adevărata problemă – a pedeliştilor – este că discursul de la Bistriţa al lui Atanasiu este tot mai des auzit în noul PNL.
E clar că tot mai mulţi liberali coc planuri de a se debarasa de liderii pedelişti. Nu că au vreo jenă privind încărcătura de antipatie pe care o târâie respectivii, ci din pură incapacitate de a avea aliaţi.
Mai e un element, portocalii şi-au manifestat eficienţa electorală în alegerile prezidenţiale, dar, lipsiţi de capacitatea de negociator a lui Traian Băsescu, sunt perfect inutili pentru a face o nouă majoritate. Vasile Blaga nu a reuşit nici măcar pentru sine să răstoarne alianţele la Senat, iar promisiunile sale (aducerea UNPR într-o nouă majoritate şi ruperea unei bucăţi semnificative din PSD prin Mircea Geoană) s-au dovedit peste capacităţile sale.
Cătălin Predoiu pare şi el rupt de problemele reale pe care le-ar avea militanţii PNL din ţară, aşa cum pare rupt şi de orice demers pentru a câştiga Palatul Victoria.
În concluzie, care e mesajul lui Atanasiu? Că natural, prin erodare sau prin anchetele DNA, liberalii vor rămâne cu mai toate funcţiile importante din stat. Greşeşte? Poate, dar nu cu foarte mult.
De fapt, liberalii nici nu îl vor sancţiona pe Atanasiu, chiar dacă pediştii invocă un articol din noul statut, prin care sunt pedepsite atacurile interne. Nu o fac nu numai pentru că la discurs era de faţă şi Alina Gorghiu, care nu a luat atitudine, ci pentru că o eventuală sancţiune îi va ridica în capul conducerii pe membrii vechiului PNL, care exact astfel de luări de poziţie vor să audă.

Comentarii via Facebook

comments