Ce NU înseamnă condamnarea lui Dan Voiculescu

De câteva zile, liniştea vacanţei îmi este întreruptă din când în când de puţinele comentarii ce ajung la mine legate de maratonul condamnării lui Dan Voiculescu. De la început vă spun că nu savurez finalul acestei bătălii ca pe cine ştie ce victorie a democraţiei sau a statului de drept, dar nici nu-l plâng pe părintele Antenelor, nevăzând în el o Scufiţa Roşie târâtă de lup în boscheţii de pe marginea potecii din pădure. În loc să fie un eveniment marginal al vieţii noastre de zi cu zi – aşa cum a fost condamnarea unui alt mogul sau cum este procesul unui mogul mai puţin celebru, dar la fel de influent, proces ce merge pe tăcute spre prescripţie, aici am fost puţin răutăcios – Dan Voiculescu, prin fanfarele zgomotoase ale acuzării şi apărării sale publice, mi-a penetrat zidul de linişte la a cărui umbră mă odihneam, împuţindu-mi atmosfera cu fetidul miros al ipocriziei. M-am gândit că e util în astfel de momente să îmi reamintesc unele lucruri pe care e posibil să le trec cu vederea în hărmălaia creată.
Primul este că procesul lui Dan Voiculescu nu este o lecţie de drept sau dacă e ceva de reţinut din el ca aspecte legale nu le veţi afla de la vorbitorii publici din ultimele zile pentru că toţi par să sufere de un sindrom ciudat, care se manifestă printr-o parţială înţelegere a realităţii. Am văzut că toţi cei care par să ghicească de la o mie de kilometri o privatizare frauduloasă sunt incapabili să distingă o faptă de trafic de influenţă sau să înţeleagă cum poţi fura bani de la o gală internaţională de box. Pe de altă parte, cei care nu ar înţelege o furăciune nici dacă li s-ar privatiza ilegal şi oliţa de sub fund sunt aşi în judecarea traficului de influenţă şi în soluţiile ce pot fi sau nu pot fi date în dosarele mafiei craiovene.
Condamnarea lui Dan Voiculescu nu înseamnă şi nu va însemna că Mircea Băsescu este o victimă a varanului, aşa cum nu va însemna nici că tot ce s-a spus până acum pe Antene despre clanul Băsescu este o minciună.
Condamnarea lui Voiculescu nu înseamnă că e o victorie a lui Traian Băsescu. De ani de zile, în multe dosare, dar în special în cele ale mogulilor, preşedintele e doar puroiul ce infectează politic rănile făcute de Justiţie. Profită de ele şi o face într-un mod absolut impecabil, din punct de vedere al comunicării publice.
Condamnarea lui Dan Voiculescu nu va însemna finalul trustului Intact, aşa cum condamnarea lui Sorin Ovidiu Vîntu, procesul lui Dinu Patriciu, anchetarea lui Maricel Păcurariu şi Cozmin Guşă, percheziţiile la apropiaţii lui Adrian Sârbu, fuga lui Elan Schwartzenberg nu au însemnat sfârşitul trusturilor lor de presă. Că apar probleme, că sursele de publicitate sunt alungate de campaniile de presă, asta da, dar finalul în niciun caz.

Comentarii via Facebook

comments