Pe scena noastră politică, pe lângă acordul general că Armata are nevoie de mai mulți bani și SRI are nevoie de mai multe puteri, se duce o cursă surdă între Victor Ponta și liberali. Fiecare vrea să-l lase pe celălalt să stabilească orarul confruntărilor, amânând mișcarea decisivă. Liberalii își dau singuri termene după termene la care să fie gata moțiunea de cenzură, programul de guvernare, negocierile pentru formarea unei noi majorități. Pe de altă parte, Ponta amână cât poate organizarea Congresului PSD.
Cele două evenimente sunt legate prin două elemente. Primul este, natural, Ponta, cel care-și joacă pozițiile cheie pe care le deține. Sincer nu înțeleg de ce el amână congresul, pentru că acum are în partid poziția dominantă, ar câștiga fără probleme și, în acest fel s-ar asigura că rămâne cu măcar una dintre cele două funcții. Dar adevărul este că el se gândește serios să păstreze Guvernul și să cedeze președinția partidului.
Al doilea element comun este grupul Geoană-Vanghelie. Cel puțin 12, cel mult 100. Nu e glumă, prima cifră este cea estimată de grupul Ponta din PSD, cea de a doua este estimarea inițiatorilor rebeliunii. Dacă moțiunea este votată înainte de congres, aceștia vor forța nota, în speranța că pierderea guvernării va duce la scoaterea actualului premier definitiv din viața politică. Dar dacă acestor oameni – nicidecum stabili politic – li se promite că, dacă Ponta rămâne la Victoria renunță la partid, lăsând liberă competiția de acolo? E o miză la care se gândesc serios.
Acest grup mai are un dezavantaj. Nu va fi cooptat la o eventuală guvernare exclusivă PNL și nici nu are mari șanse de a supraviețui ca partid până în 2016, măcar la limita admiterii în Parlament, dar ce să mai vorbim de ocazia de a mai ajunge toți parlamentari, fără a avea umbrela PSD. Li se promite, însă, și varianta ca președintele Klaus Iohannis să desemneze un premier care să nu facă un guvern monocolor, ci unul de ”largă respirație națională”. Cred ei în această variantă?
Cursa continuă.
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri


