Nu vreau să mă dau mare expert în politică internaţională – în primul rând pentru că nu sunt -, dar nu văd cum am putea interpreta multe din notele WikiLeaks altfel decât ca pe acte de spionaj. Nu prea îmi place să folosesc vorbe mari, dar unele date din aceste note sunt cu referire directă la siguranţa naţională a statelor din care ambasadorii Americii transmit datele. Un exemplu concludent este nota privind depozitarea unor arme pe teritoriul Marii Britanii…
Pe de altă parte, multe dintre informaţiile apărute până acum îi arată pe ambasadorii SUA ca pe nişte reporteri de monden, ”vânând” cancanuri din viaţa liderilor ţărilor unde sunt acreditaţi. Ce-i drept, unii foarte buni, de vreme ce acele ”ştiri” nu erau cunoscute în ţările respective! Sau poate nici nu sunt reale… Chiar, cineva le verifică?
Date de interes naţional sau cancanuri aproape imposibil de verificat… ca în orice reţea de informaţii care se respectă, sursele nu sunt citate, tocmai pentru ca, dacă astfel de ”scurgeri” de documente se produc, sursa să mai poată fi folosită. În ţările afectate până acum de dezvăluirile WikiLeaks sunt căutate aceste surse? Eu cred că da. Din acest punct de vedere, SUA au primit o lovitură.
P.S.: Legat de sursele ambasadorilor SUA, cineva mi-a spus că una dintre telegramele trimise de ambasadorul Mark Gitenstein către Departamentul de Stat pe care le vom citi pe WikiLeaks este cea din 13 noiembrie 2009. Sigur, când i-o veni vremea, după ce apar cele despre ţări mai ”interesante” pentru dezvăluitori. Ea cuprinde 4 telegrame (adică sunt informaţii de la 4 surse diferite) fiind axate pe următoarele teme: prima pe condiţii economice, finanţe, energie, guvern, politică externă, a doua pe dezarmare şi controlul armelor, a treia pe probleme privind drepturile omului, iar ultima pe legăturile cu Rusia şi Ucraina. Cum se concep aceste telegrame, cum se ”despart” ele în note… voi explica poate altădată. Acum e interesant de ştiut că una dintre note cuprinde date culese chiar de ambasador, în urma unei întâlniri directe.
One Response to Ce vom mai răsfoi pe WikiLeaks. Premoniţie în exclusivitate