Cică oricum ai da-o, premierul lui Ponta e unul pe care-l cheamă cu M şi G!

Vineri dimineaţă, George Maior a declarat: „Din punctul meu de vedere, voi merge către acest nou președinte, îmi voi prezenta demisia și rămâne la latitudinea lui să aprecieze dacă activitatea mea în fruntea acestui serviciu a fost potrivită și să continue sau să ia o altă decizie. Nu am nicio problemă din acest punct de vedere”. Pe seară, Victor Ponta a spus: “În rest, ce va fi după alegeri, eu cred că la pregătirea pe care o are și la experiența pe care deja a dobândit-o, nu o să fie șomer — așa cred eu. Despre posibilitatea ca Maior să devină premier o să discutăm la momentul potrivit”.
Între cele două declaraţii este o poveste destul de lungă şi e greu de crezut că ea se va termina foarte repede după alegerile prezidenţiale, chiar dacă Ponta le va câştiga.
Povestea începe în iarna 2011-2012, când menţinerea lui Emil Boc îngropa PDL şi preşedintele Traian Băsescu era în căutarea unei soluţii de avarie. Nu mai avea mulţi aliaţi, aşa că soluţia salvatoare o bănuia a fi fie în Banca Naţională fie în servicii. Banca i-a refuzat furnizarea unei personalităţi, iar şeful SRI a declinat şi el oferta de a fi premier, singurul rămas pe listă fiind Mihai Răzvan Ungureanu.
Refuzul de a ocupa Palatul Victoria a răcit relaţiile dintre Maior şi Băsescu, iar relaţiile s-au deteriorat complet când UNPR a trecut în barca USL.
În ultima perioadă, Ponta a acceptat soluţia ca premierul de după alegeri – în eventualitatea în care le câştigă – să fie Maior. O acceptare care nu s-a făcut publică pentru că se considera că această variantă ar putea demoraliza susţinătorii din ţară. De câte ori se deschidea public subiectul, Ponta ameninţa cu excluderea dacă se mai discută „moştenirea” sa de după alegeri.
Până la vizita în SUA. Atunci, presat oarecum de primirea rece, Ponta a promis altcuiva funcţia vizată de Maior şi UNPR. Vestea s-a dus şi Maior se pare că a făcut declaraţia pentru a-l presa pe Ponta să se pronunţe public privind preferinţa sa reală. Şi candidatul PSD a făcut-o. Dar nu destul de ferm, aşa că disputa continuă.
Acum negocierile s-au deschis, se pare, pentru ultima funcţie pe care Ponta ar lăsa-o liberă, cea de preşedinte al partidului. Aici însă lucrurile nu sunt aşa de simple, pentru că nu ajunge simpla desemnare a unui pretendent. Şi al doilea promitent se pare că s-ar descurca mai bine la acest capitol decât Maior.

Comentarii via Facebook

comments