Știu că e păcat, uneori, să așezi piesele unui mozaic la locul lor, pentru simplul fapt că uneori imaginea în care toate fragmentele se potrivesc e mai puțin ofertantă decât una în care piesele sunt puse cu mâna pentru a sluji o idee deja existentă.
Habar nu am ce s-a întâmplat cu Dan Condrea, patronul Hexi Pharma, ne lipsesc date. Nu știu nici măcar dacă ele vor apărea vreodată. Practic, ele pot fi obținute cu metodele tehnice din autopsie, expertiza tehnică sau din audierea martorilor, apropiaților patronului.
Dar…
Audierea despre care se spunea încă de duminică seara că urma să se consume astăzi, dovadă un text al meu publicat pe evz.ro, putea pune presiune pe ținta dezvăluirilor de o lună. A declara oficial dacă el era așteptat luni sau nu la Parchet ar trebui să fie o problemă de minute. Încă nu s-a consumat acest eveniment. Dacă citarea a existat, ea a crescut presiunea și, evident, depresia lui Condrea.
Apoi, faptul că fetița sa, în vârstă de 10 ani, era fix în acea zi fatidică la mama sa nu e un argument împotriva teoriei sinuciderii, ci dimpotrivă. Dacă, prin absurd, aș fi în situația de a mă sinucide, cred că aș alege un moment când copilul nu e lângă mine, când e la singura ființă capabilă să aibă grijă de el, nu dacă e la o mamă vitregă, cu care oricum nu am o legătură perfectă.
Mai mult, potrivit deciziei de custodie, cel dispărut era singurul abilitat să ceară copilul de la mamă. De ce să fi riscat ca fosta lui soție să apeleze la executori ca să-și recupereze fata. Nu, absența fetiței de acasă produce momentul potrivit, ca și audierea prezumtivă de luni.
Alegerea unei mașini mai puțin rezistentă la impact este și ea un argument pro-sinucidere, deși, recunosc, Condrea sigur era un tip cu mai multe posibilități de a-și lua viața decât cu mașina.
Astea însă sunt doar argumente teoretice, nu probe. Probele nu noi trebuie să le obținem!
