De ce nu renunţă PSD la Dragnea şi PNL la Frunzăverde? Pentru că au nevoie de ei

În aceste zile, ipocrizia vorbitorilor în public s-a făcut din nou simţită în cea mai hâdă formă a sa. Mâncătorii de rahat au două oale la dispoziţie: prima este umplută cu măgăria păstrării lui Liviu Dragnea pe poziţiile din PSD, a doua fiind plină până la refuz cu stenogramele din dosarul în care este cercetat liderul PNL Sorin Frunzăverde. Şi fiecare tabără se năpusteşte pe oala sa şi îşi stropeşte adversarii, făcându-se că nu observă putoarea din propria casă.
De ce, în ciuda unei sentinţe, pesediştii nu renunţă la Dragnea? De ce se expun oprobiului public gratuit, fără a avea alt câştig în afară de privirea umedă de recunoştinţă a liderului ce nu e exclus din conducere? Din aceleaşi motive pentru care liberalii nu îl forţează pe Frunzăverde să demisioneze din conducere. Au nevoie de ei, de şefi din ăştia care ştiu cu ce se mănâncă alegerile şi mobilizarea electorilor.
Nu ţine scuza că la unul e o sentinţă, iar la celălalt e vorba doar de suspiciuni. Ca imagine măcar trebuia vreunul să se distanţeze de ei.
Dar îndrăznesc? Cum să mă distanţez ca liberal de cel care a pregătit fuziunea, expunându-se scandalurilor când a plecat din PDL? Cum să fac asta, ca pesedist, când ar însemna să mă distanţez de portofelul administraţiei publice?

Comentarii via Facebook

comments