Motto: Televiziunile încasează bani, dar noi ce vină avem?
Ah, ce chin, ce dor, ce jale, românaşii s-au înghesuit la un supermarket din cartierul bucureştean Rahova ca să ia o sticlă de ulei pe gratis! Ce de lacrimi vărsate de reporteri în sacoşele goale ale pensionarilor, ce de lamentări că o muiere şi-a adus sugarul la coadă, în soare. Ce prilej perfect pentru discuţii despre sărăcie, despre cum oamenii, doar ca să ia mai ieftin ceva de mâncare, acceptă să fie umiliţi, aşezaţi în rând ca oile în strungă, duse la muls… şi, recunosc, multe din comentarii erau pertinenete, realiste, lucrurile chiar stau rău, dacă oamenii stau ore întregi în soare pentru o sticlă de ulei.
Totul ar fi corect dacă isteria respectivă nu ar fi fost produsă tocmai de televiziunile ce o deplângeau vineri. Isteria fusese produsă prin repetarea până la exasperare a reclamei – absolute idioată, dar de efect pentru că promitea uleiul mult râvnit – cu “Doldora supermarket, doldora de oferte!”.
Pe scurt: pe bani grei, televiziunile au produs o isterie a cărei existenţă au deplâns-o apoi! Cinic şi real…