Două partide noi, nu doar unul

Am auzit în ultimul timp tot mai multe voci, evident din Partidul Democrat Liberal sau apropiate lui, care vorbesc despre un nou partid, probabil fomaţiunea politică descrisă atât de plastic de Sebastian Lăzăroiu ca fiind „Alba ca Zăpada” politicii româneşti. Aceste voci spun că e nevoie de un partid care să nu mai aibă în componenţa sa elementele ce dezamăgesc la toate celelalte partide. Una dintre principalele trăsături pare a fi intransigenţa faţă de corupţie. Dar dintr-o întrebare, cred eu legitimă, s-ar putea să se nască ideea încă unui partid nou. Sigur, oricum toate sunt numai supoziţii.
S-a vorbit mai mult decât de obicei despre „Albă ca Zăpada” după ce în Parlament s-a consumat evenimentul Dan Păsat, dar adevărul este că o asemenea idee/iniţiativă nu se naşte de la un singur eveniment, hai două, dacă o considerăm şi pe Monica Iacob-Ridzi. Ideea e mult mai veche şi marşează, probabil, pe un set de valori – sau mesaje electorale, spuneţi-le cum vreţi – care cândva au fost de succes. Dar până unde merge intransigenţa? Cât să spui că nu îl cunoşti pe un om dacă e pus sub învinuire? Cât să ieşi la televizor şi să îl înjuri?
De aici s-ar putea naşte al doilea partid, care ar putea fi un PDL transformat. Declaraţiile mai multor lideri legate de cei cercetaţi în afacerea de la Vama Halmeu deschid deja acest drum. Un drum al unui partid în care să nu mai fie fiecare pentru sine. Evident, aşa cum am văzut eu din acele declaraţii, a recunoaşte că îl ştii pe unul nu înseamnă să te duci la procuror să îi ceri să îl lase-n pace pe respectivul, nici să îl bagi în portbagajul maşinii şi să-l scoţi peste graniţă, dar nici nu se poate la infinit ca o rezoluţie a unui procuror să ţină loc de condamnare la linşaj public. Până la urmă, a respecta justiţia înseamnă şi a respecta prezumţia de nevinovăţie…
P.S.: De fapt, după mine, discuţiile despre un partid nou ascund doar o ameninţare, aşa cum problema suspendării preşedintelui este doar un argument în viitoarea dispută dintre Cotroceni şi USL privind desemnarea unui premier. Mesajul ar putea fi că, dacă la alegerile din PDL nu iese un reprezentant al aşa-zisei aripi reformatoare, o parte din partid s-ar putea rupe, iniţiind un partid ce ar putea beneficia şi de sprijinul lui Traian Băsescu. Sunt doar speculaţii, aşa cum e şi aceea că, chemată de cei speriaţi de iminenta rupere a partidului, Elena Udrea ar putea candida şi ea la şefia PDL… Vorbe…

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.