Atât de mult s-a vorbit în ultimele zile despre stenogramele din dosarul în care Sorin Ovidiu Vîntu este judecat pentru favorizarea infractorului, încât simt că mă ia apa să spun şi eu câteva lucruri pe care, cred eu, ar trebui să le aveţi în vedere când ascultaţi cele două discursuri mari şi late care se declamă acum.
Primul lucru este că lumea uită faptul că interceptările pe care le vedeţi apărând zilnic provin dintr-un mandat de urmărire dat pe probleme de siguranţă naţională. Ideea dosarului este că oameni din DGIPI, cu acordul ministrului Dan Nica, sustrăgeau informaţii şi le dădeau politicienilor. Prima ştire: Acest dosar nu a fost încă închis! Povestea acestui mandat, din câte ştiu eu, nu a fost spusă niciodată oficial, lăsând loc la multe speculaţii. Unii susţin că lucrurile au început în iarna 2008-2009, când era urmărit fostul şef al DGIPI, comisarul şef Cornel Şerban, reţinut în martie 2009. Imediat după, DNA a cerut de la Ministerul de Interne vreo 400 de lucrări ale serviciului secret. Atunci lucrurile au fost potolite chiar de preşedinte, care a organizat la minister o „minişedinţă” CSAT. Acum sunt două informaţii divergente. Unii spun că din acel dosar s-ar fi disjuns cauza cu siguranţa naţională, dar e greu de crezut, pentru că în acel caz s-ar fi lucrat pe infracţiuni concrete, sub supravegherea unui procuror… adică nu ar fi fost un dosar de suspiciune că se aduce atingere siguranţei naţionale.
Alţii susţin că, în paralel cu lucrarea de la Secţia de Infracţiuni Conexe Corupţiei a DNA, SRI a început încă o lucrare, pornind de la unele interceptări din dosarul „Şerban”, legat de scurgerile de informaţii. Aici s-a început supravegherea şefului interimar de la DGIPI, Gelu Drăjneanu. În octombrie 2009, preşedintele deja vorbea despre implicarea în dosar a ministrului Nica şi a generalului în rezervă Dumitru Iliescu. De la acesta din urmă s-a extins mandatul de urmărire operativ-informativă şi asupra lui SOV. Pe 27 noiembrie 2009, convorbirile pe care le citiţi acum pe diverse site-uri au plecat spre Parchetul Capitalei, ajungând, la urmă, la cel General.
Am spus că sunt două-trei lucruri despre stenograme pe care vreau să le spun şi nu am dat decât unul? Mai e timp… Ca în „Pe Aripile Vântului”, „şi mâine e o zi”.
One Response to Două-trei noutăţi la carnavalul stenogramelor