Elena Udrea

Moto: Va fi război în PDL? Nu, doar o luptă pentru pace, de nu va rămâne piatră pe piatră…
E ceva cu Elena Udrea. În bătălia asta nu luptă aşa cum o ştiam şi cum, ca adversară, o apreciam. Începuse bine, în stilul ei, şi a intervenit ceva pe parcurs, nu-mi dau seama ce, şi a cârmit, alegerea unui termen din marinărit este absolut întâmplătoare.
Când a început scandalul cu frunza de pe noul brand al României, a fost Elena Udrea de pe vremuri. A spus că totul e o făcătură a mogulilor. Ba chiar vocile din ţară care o susţin au afirmat exact ca ea, brandul e bun şi oamenii răi o atacă. Totul mergea ca la orice război românesc. De o parte, ziariştii spuneau toţi acelaşi lucru, că sigla putea fi cumpărată de pe net şi amestecau costul întregii campanii cu preţul plătit pe design. De cealaltă, contestatarii erau acuzaţi de subminarea securităţii naţionale. Joi, când se întâmplau toate astea, a fost o zi tipic românească. Ne pregăteam de weekend şi de uitare a noului scandal când…
Pe mine m-a surprins când Elena Udrea, obişnuită să lupte, chiar şi împotriva evidenţelor, a spus că a dispus o verificare şi că nu va plăti nimic până ce partenerii spanioli în această afacere nu vor explica asemănarea dintre frunza românească şi cea din eter. Nu era ea, aşa cum o ştim şi cum s-a manifestat în prima zi a scandalului pe blogul personal. Ceva a intervenit, dar ce? Un telefon din ţară, a simţit că, spre deosebire de alte dăţi, acum nu mai era nimeni în spatele fanfarei care îi cânta balade destul de tare pentru a acoperi corul de huiduieli? Nu ştim, dar ar fi interesant de aflat.
Cred că e o cheie, iar ea este în conflictele din PDL, dar Udrea a încercat zadarnic înainte de a pleca în China să pornească un război deschis. Cred că Udrea a ales în ce război să lupte în perioada următoare şi a înţeles că dacă la atacurile de pe B1 nu i s-a răspuns, sub imperiul furiei, i se pregăteşte ceva adevărat. Şi se conservă, sacrificându-i pe spanioli.
Asta, cu prietenii din ţară şi chei, îmi aminteşte de un banc: cavalerul pleacă în cruciadă. Îşi pune armura, ia calul şi îi dă celui mai bun prieten cheia de la centura de castitate a soţiei lui. „Dacă nu mă întorc în trei ani, ia-o tu pe nevastă-mea”. Pleacă, merge vreo 500 de metri şi îl ajunge prietenul: „Auzi, mi-ai lăsat altă cheie!”.

Comentarii via Facebook

comments