Eunucii

Puţine lucruri mi-a fost dat să văd mai ridicole decât protestul unor sindicate şi patronate faţă de prevederile viitorului Cod al muncii! Marţi, puţin după prânz, am crezut că e Revoluţie, vreo opt indivizi de varii dimensiuni şi provenienţe se îmbulzeau în jurul unui microfon şi, cu feţele congestionate, anunţau că ei nu mai suportă situaţia. Pe scurt, m-am temut puţin pentru soarta rotofeiului Botiş, îl şi vedeam rupt în bucăţi de aprigii luptători. Nu a trecut mult însă, şi pe aceiaşi indivzi care păreau să fie de nestăvilit dacă nu sorbeau sânge de guvernant i-am văzut la uşa Palatului Victoria, aşteptând să fie primiţi de şeful lui Botiş, Boc… Din relatări am înţeles că la discuţia ce a urmat a participat şi omul a cărui soartă o deplângeam. Ieri, luptătorii erau din nou la negocieri. Ba aud acum că până vineri îşi formulează şi un punct de vedere scris privind negocierile pentru menţiunile din Cod.

Adică furtuna de marţi atât a ţinut? Nu mă mai mir atunci de faptul că singurul protest organizat de aceşti indivizi – şi alţii ca ei – a fost dansul pinguinilor în plină arşiţă a primăverii. De fapt, ăsta e nivelul luptei sindicale de la noi, incoerentă, declamativă şi… laşă.

Sincer, eu nu cred că vreunul dintre cei ce-şi disputau microfonul pentru a povesti ce sfârşit îl aşteaptă pe Botiş a avut vreo secundă reprezentarea că se duce la negocieri şi se schimbă ceva esenţial în proiectul de lege. De parcă s-a schimbat ceva în vreunul din cele propuse de actualul – şi, probabil, eternul – Guvern, oricâte negocieri sau lamentări au fost?

În tot acest timp, pe mulţi dintre indignaţi i-am văzut la televizor unde continuau discursul furibund din primele momente ale scandalului. Ştiţi ce concluzie am tras eu? Spectacol. Şi încă unul ieftin. Şi cam lung.

P.S.: Abia mă întrebam ieri cine va contabiliza politic scandalul cu pensiile militarilor. Am primit răspunsul: PDL şi UNPR… Clar ca lumina zilei!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

3 Responses to Eunucii

  1. Pingback: Naufragiatul | Cristian Dima

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.