Mare noroc am că sunt înconjurat de zeci, poate chiar sute de specialiști în politici de tot felul, de la macro-economia Uniunii Europene la jongleriile partidelor din mai toate țările europene și, prin intermediul rețelelor de socializare, am putut să mă luminez și eu. Totuși mi-au rămas câteva nelămuriri și poate tot ei mă vor ajuta. Pentru că mi-au rămas destule întrebări, chiar dacă, repet, mulți mi-au explicat doct ce se întâmplă:
De ce se bucură Rusia?
Am citit câteva zeci de postări aproape identice: ”După Brexit s-au deschis sticle de șampanie la Moscova?” Ok, am văzut și cum campania pro ”Leave” ar fi finanțată de la Kremlin, dar mă întreb care e adevăratul scop. Slăbirea Europei sau eliminarea unui oponent înverșunat al ”împăcării” cu Rusia, promovată de liderii europeni? Vizita lui Junker la St Petersburg, apelurile Germaniei și Greciei pentru rediscutarea sancțiunilor aveau un oponent în Marea Britanie. Mie îmi pare că Brexit lasă drum liber liderilor europeni pentru a se înțelege, mai pe față, mai pe sub masă, cu Kremlinul. Așa că nu îmi e clar răspunsul la întrebarea de mai sus.
Alta:
Cine sunt cei 3 milioane de petiționari?
Se vehiculează intens petiția prin care tot mai multe persoane cer refacerea referendumului pentru Brexit. Cine o semnează? Nu mă interesează cei din afara Regatului Unit, oricum sunt acolo peste 100.000 de britanici get-beget.
Mă gândesc că e o mare probabilitate ca pe listă să fie persoane care au votat, poate chiar împotriva ieșirii din UE și nu pricep cum se poate ca un vot să se reia pentru că unii nu sunt mulțumiți de cum a ieșit la numărătoare? Are logică? Are asta fundament democratic? Hai să refacem toate scrutinele din ultimii ani, în funcție de cât de activi sunt pe net nemulțumiții.
Facem o petiție, o luăm de la zero, schimbăm și regulile. Și dacă iese iar că ”Leave”? Facem o nouă petiție? Poate mă lămurește cineva cu asta.
Sau cu asta:
Căutările de pe net?
Pentru Brexit au votat aproximativ 17 milioane de persoane. Buni, răi, proști sau genii, săraci sau bogați, spuneți-le cum vreți. Sau cât bun-simț aveți. Dar problema mea e câte astfel de căutări sunt. Câteva sute de mii, un milion?
Dacă e așa, chiar admițând că s-au strâns câte doi ”Leave” la o căutare, câți nu știau cu adevărat ce votează? Mulți, dar insignifianți pentru mesajul de bază dat de Marea Britanie.
