”Moțiune”, dacă aș fi auzit cuvântul ”ia” de câte ori am auzit cuvântul ”moțiune” în ultimele zile aș fi bogat. Calcule, toată lumea face previziuni și calcule, dar adevărul este că nimeni nu știe exact ce se va întâmpla. Asta pentru că, fiind sfârșit de mandat, niciuna dintre tabere nu se poate jura pe ce e în capul fiecărui ales, pe ce dorințe lăuntrice are, ce frustrări îl macină sau ce sfaturi primește de la prieteni sau dușmani. Totuși câteva lucruri sunt limpezi și o să încerc o mică sinteză a lor.
De ce graba votului?
Votul camerelor reunite are loc într-o zi de vineri, când, în mod normal nu sunt programate ședințe de plen, fiind ziua în care uninominalii merg în colegiile unde au fost aleși. Propunerea a fost a PD-L care are în acest fel două mari avantaje: primul este că, în pragul vacanței de Arminden, unii dintre parlamentarii USL ar putea fi plecați deja spre locuri mai primitoare decât Casa Poporului. Al doilea avantaj este că timpul s-a dovedit un inamic, fiecare nouă zi însemnând noi trădări, prelungirea intervalului de negociere fiind periculos, mai ales că numărul de voturi ce lipsesc Opoziției a devenit mult prea mic.
În ciuda acestor avantaje, vocile Opoziției nu au fost prea vehemente pentru a combate decizia de a se vota vineri. Asta pentru că și ei au un inamic în factorul timp, nu din punctul de vedere al voturilor strânse, ci din cauza termenului limită al interimatului după ce moțiunea ar trece. Astfel, dacă moțiunea trece mâine, Cabinetul Ungureanu mai are voie să stea în funcții până pe 12 iunie, adică doar 2 zile după alegerile locale. După acest interval țara ar fi neadministrată, lucru imposibil, deci bătălia pentru numiri trebuie făcută înainte de acest termen. Pentru USL ar fi fost un dezastru ca alegerile să fie administrate de miniștri care nu mai au ce pierde. Ideal pentru ei ar fi fost ca votul pentru moțiune să fie dat la începutul săptămânii pentru ca, în plină campanie să vină cel de investitură!
Dacă moțiunea cade…
În ciuda optimismului celor din Opoziție e posibil ca moțiunea să cadă. Ce pierd inițiatorii? În primul rând pierd ocazia unei demonstrații de forță, plus costurile primirii în partide a unor indivizi fără căpătâi din Parlament, tipi speriați de ultimatumul dat de Victor Ponta, care a spus că porțile USL sunt deschise pentru fugari doar până în ziua votului pentru moțiune. După…
Pierde și Puterea care se vede în situația de a nu mai putea avea majoritate în Parlament decât în iluzoriile momente în care toți parlamentarii care le-au rămas sunt prezenți. Pierde și Mihai Răzvan Ungureanu care rămâne văduvit de ideea construcției ”Alba ca MRU”. Scuturate de fugari, PD-L și UNPR devin acum carnea, oasele și sângele viitoarei formațiuni. Orice argument că politicienii rămași aici nu sunt onești ar fi doar o vorbă-n vânt și… riscantă, pentru că mai sunt atât de puțini încât nu mai poți risca să-l superi pe vreunul.
Dacă moțiunea trece…
Lipsesc 12 voturi, apoi 7, acum lipsesc doar 4… e posibil și ca moțiunea să treacă. Optimiștii din preajma Puterii spun că aproape imediat președintele Traian Băsescu îl va nominaliza din nou pe fostul șef al SIE pentru a alcătui un nou cabinet. E posibil doar dacă președintele are nevoie de un MRU interimar la organizarea alegerilor locale, un MRU care să simtă că se mai bucură de sprijinul Cotroceniului care l-a adus la Palatul Victoria. E un scenariu posibil, dar eu mă îndoiesc de realitatea sa. Cred că tabăra Puterii nu mai are timp de acțiuni de compasiune pentru cei căzuți. Nu, din clipa în care bilele albe vor spune că Guvernul Ungureanu e demis, toată discuția despre mișcări de mase, candidaturi la președinție și coagularea unei drepte autentice vor dispărea precum fumul țigării de după.
Teoria că un MRU crucificat prin trădări l-ar avantaja electoral e o prostie care nu ține cont de realitatea din teren. Asta pentru că pedeliștii – cei rămași în partid, evident – au o soluție în minte.
Premier de la PD-L…
Emil Boc și-a pus mandatul la bătaie dacă partidul condus de el pierde participarea la guvernare. E atât de sigur de voturile sale în Parlament? Mai e o explicație, pedeliștii se numără între ei și pentru a vedea dacă mai sunt partidul cu cel mai mare număr de parlamentari, partid care, potrivit cutumei instituite de Traian Băsescu, dă numele premierului ce urmează a fi propus de președinte.
La această oră, PD-L are încă numărul ”de aur”. Cei din USL au înțeles târziu acest lucru, din acest motiv ultimele racolări au fost ghidonate către PSD, partidul din Uniune care are șansa de atinge un număr mai mare de aleși decât PD-L. Dar calculul s-a făcut târziu… Așa se explică redirecționarea lui Petru Filip de la ușa liberarilor, a lui Florentin Gust sau decizia luată de Marin Avram de a se reînregimenta într-un partid.
Totuși, această soluție – ca și cea de nominalizare a încă unui Cabinet Ungureanu – sfidează realitatea cruntă pentru Putere: nu are voturile necesare desemnării unui nou Guvern. Cred că sunt soluții care cad. Rămâne…
Premier USL…
… de preferat Victor Ponta, dacă e să-l întrebați pe Traian Băsescu. De ce l-ar vrea președintele premier pe rivalul din Opoziție? Pentru că odată spulberată iluzia saltului de procente aduse de MRU, intrarea lui Băsescu în luptă rămâne singura soluție. Cu un lider de partid nu te poți lupta decât în declarații, cu un premier te bați în fapte. Ponta ar fi prizonierul unor decizii deja luate – vezi mărirea salariilor – sau a unor promisiuni imposibil de îndeplinit acum. Mai mult, presiunea din țară ar fi mare pentru ocuparea unor funcții, iar mii de schimbări la nivelul autorităților locale ar fi ultimul lucru pe care useliștii și-l doresc, înțelegând ce mesaj ar da acum o ”ciolaniadă” naționala. Dacă nu ar înțelege ce înseamnă ca mesaj public respingerea propunerii de a fi premier, cred că Ponta ar declina oferta încă de acum, chiar înainte de vot.
USL probabil se va reuni instantaneu în ședință, dacă moțiunea trece, și i-ar mandata pe cei 3 lideri ca, la negocierile de la Cotroceni să ceară…
Premier afiliat USL…
Un tehnocrat care să administreze țara până la alegerile parlamentare, chiar și cu miniștri din partidele USL. Sau un pesedist din eșalonul al doilea care să rezolve rapid câteva probleme de imagine. Cred că asta vor propune liderii USL la eventualele negocieri. Vor fi acceptate aceste soluții? Doar dacă Puterea, inclusiv Traian Băsescu, decid să abandoneze lupta, cedând țara celor de la USL. Nu ar fi chiar incredibil. Totuși, la această oră cele mai plauzibile soluții par a fi nominalizarea lui Victor Ponta, indiferent de mandatul pentru negocieri dat de USL, sau o nominalizare făcută-n vânt, doar pentru a duce interimatul Guvernului până înspre 10 iunie. Asta dacă sunt parlamentari ai Puterii gata să se ridice din bănci la vot.
Pingback: trece. sau nu trece. | DAP