Luându-l pe Klaus Johannis în partid, Antonescu i-a rezolvat o problemă și lui Ponta. Prietenul la nevoie se cunoaște

O să încep prin câteva considerații pe care le-ați tot auzit în ultimele zile, fiind declamate de susținătorii lui Crin Antonescu dar și de contestatarii săi. Aducerea lui Klaus Johannis în PNL e un răspuns – dat peste nas?- pentru cei care considerau că primirea fugarilor din PDL sau înregimentarea lui Gigi Becali reprezintă de acum încolo ”politica de cadre” a partidului. Este, de asemenea, un mod de a revigora spiritul de unitate manifestat în 2009, înaintea alegerilor prezidențiale și – de ce nu?- cooptarea unui personaj de tip Raed Arafat, nedreptățit și el de Traian Băsescu.
Totuși eu cred că Antonescu a mai rezolvat ceva. Practic Victor Ponta avea două persoane care – prin diversele scenarii ce le pot trece prin minte celor care privesc Palatul Cotroceni precum Izvorul Minunilor – puteau aspira la titlul de premierul minune, Călin Popescu Tăriceanu și Klaus Johannis. Unul marginalizat în partid și lăsat să vorbească singur în fața unei uși închise iar celălalt înregimentat în USL și ademenit cu o – inutilă – funcție de ”numărul 2 în partid”. Ce-și mai poate dori Ponta de la colegul și prietenul său?
Probabil că o soluție asemănătoare se va găsi și pentru rezolvarea problemei lui Crin Antonescu, respectiv ascensiunea în sondaje a primarului Bucureștiului, Sorin Oprescu. Soluția o va găsi Victor Ponta, profitând de influența pe care o are în propriul partid.

Comentarii via Facebook

comments