Ce ar fi viața noastră fără scenarii? Cum ne-ar mai trece timpul cât politicienii ies din recesiune, intră-n criză sau ne roagă să mai răbdăm puțin? Cel mai vehiculat scenariu este că PD-L, prin măsurile de destindere a reducerilor cheltuielilor, va câștiga alegerile din 2012, îndeajuns pentru a face un Cabinet care să administreze țara până-n 2014, când ar fi programate alegerile prezidențiale. Apoi scenariul ”sare” direct la momentul în care, fără a redeveni membru al partidului, Traian Băsescu devine premierul României. Adică scenariul specifică partidul de guvernământ, primul ministru, dar nu se spune în această construcție cine ar fi președintele țării… că doar nu or desființa funcția!
În 2014, în lumea financiar bancară se petrece un eveniment, expiră mandatul de guvernator al Băncii Naționale al lui Mugur Isărescu, mandat stabilit în septembrie 2009, în mod surprinzător la numai 5 ani, după mandate de 9 și, respectiv, 7 ani. Exact cât cel prezidențial. Până acum, de câte ori se apropia expirarea mandatului la BNR, Isărescu era candidatul fără opoziție… dar în 2014 mai candidează? Sau, mai exact, candidează pentru BNR sau pentru altceva?
La parlamentare mai merge să câștigi prin promisuni, prin ceva bani aruncați celor rămași pe drumuri, apoi te ajută să ai Guvernul, dar la prezidențiale e nevoie de o persoană carismatică și din PD-L nu pare să se ridice cineva destul de puternic pentru a se impune maselor. Isărescu ar putea face față valului de voturi negative ce-l vor propulsa pe Crin Antonescu. E o soluție știută de lucrătorii din laboratoarele democrat-liberalilor, oricât le-ar plăcea ca viitorul președinte să fie din rândurile lor.
Singura problemă este convingerea guvernatorului că nu s-ar putea repeta eșecul usturător din 2000, când Mugur Isărescu nu a ajuns nici măcar în turul al doilea la prezidențiale.
Pingback: Balada « lunapatrata
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 70) « Teo Negură