Muia de la Cernavodă

Cazul de la Cernavodă conţine o uriaşă lecţie pentru presa din România. Evident, pentru cine are timp să o observe şi să o analizeze. Şi aş vrea de la început să nu mă exclud din titlu, adică să pară că majoritatea jurnaliştilor au luat-o, în timp ce eu mestecam gumă de mentă, nu, am furat-o şi eu. E vorba despre faptul că o zi întreagă s-a discutat pe toate posturile tv despre ucigaşul în serie Bogdan Mitu, în timp ce anchetatorii, ştim deja sigur, verificau informaţia că autorul uciderii soţilor Garoafă era un prieten al celui dispărut. De ce s-a întâmplat asta? Probabil din cauză că uităm prea des că presa de investigaţii, în special când e vorba despre omoruri, nu se face precum cea politică sau cea economică, o ştire, fie ea şi asumată de cineva, nu e o certitudine, până nu vezi cu ochii tăi probele. Probabil şi pentru că puţinii care am practicat acest gen de presă – poate senzaţională, poate serioasă – am ruginit. Aşa se explică de ce miercuri, toată ziua, am văzut şi am făcut numai speculaţii. Seara se vorbea de ”răsturnare de situaţie”… rahat, răsturnarea era doar o scuză pentru ce făcusem în timpul zilei. A fost o zi în care trebuia să ne reamintim că presa despre omoruri se face văzând, iar nu vorbind.

Mitu a fost prea mult un personaj central al dezbaterilor, s-a vorbit chiar de impactul psihologic al aflării veştii că ai o boală mortală. Ce boală? Să fim serioşi, singura sa boală cred că era o schizofrenie al cărei debut a fost ”baia” în Canalul Dunăre-Marea Neagră! Era înţeles cu Deli-Iorga? Nu mai fac speculaţii… mi-am readus brusc aminte cum e când o probă, aparent mică, răstoarnă brusc orice construcţie, oricât de solidă.

P.S.: În afară de asta, nu ştiu dacă fac bine că anunţ eu… mă despart astăzi profesional de un om cu care am făcut echipă timp de peste 16 ani, Lidia Mitchievici. Nu vreau să fac nici un comentariu, doar că primul articol semnat Lidia Popeangă – Al. Racoviceanu a apărut în „Evenimentul zilei“ pe 24 octombrie 1994. De atunci am văzut împreună presa scrisă crescând şi apoi decăzând şi, fără să mă laud, am jucat şi noi un rol, poate mic, poate uneori negativ, în acest fenomen. De aceea spun: Mulţumesc, Lidia, succes!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

4 Responses to Muia de la Cernavodă

  1. Marius Mina says:

    Lidia Mitchievici a fost si ramane o penita de lux a presei romanesti, succes oriunde s-ar duce.

  2. Pingback: Reporter Virtual » Plecari din varful ziarului Puterea

  3. Emil says:

    Felicitari!

  4. lidia mitchievici says:

    si eu multumesc Alecu, sunt momente in care si lacrimile sunt de prisos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.