La un moment dat, joi, pe la 13.25, fotografia zilei era cam așa: groparii izbeau de pomană sicriul lui Corneliu Vadim Tudor de marginile criptei, președintele amâna românește o conferință convocată nemțește, la 13.25, fix precum mersul utopic al trenurilor, Victor Ponta rumega o declarație de presă pe care toată lumea o aștepta după ce fusese trimis în judecată.
Că lui Vadim i-au luat un coșciug mai mare decât groapa e treaba familiei sau a cui a organizat, dar că președintele face gesturile nemțești care cică i-au adus faimă-n Sibiu – cum ar fi convocările la ”ore nefixe” – și apoi le sacrifică pentru că unii ciobeau marginea betonată a unui mormânt… În locul lui – mai ales că vroia să anunțe că, în problema refugiaților, rămânem fermi, dar ne pregătim să fim flexibili – spuneam ce am de spus, mulțumind lui Dumnezeu că lumea se uită la hidoșenia din cimitir. Profitând și el de ciocanele care mușcau în Ghencea din eternitate, premierul își ia și el un răgaz să-și lingă rănile comunicării publice.
Mai e nevoie de vreun comentariu? Cred că suntem singura țară unde clopotele din cimitir opresc orice activitate.
