O regulă de aur a părinților spune explicit: nu spune niciodată copiilor chiar tot ce gândești. Lasă-ți vocea lăuntrică să vorbească în voia ei și tu spune cu glas tare ca și cum ai cita din manuale.
Stenogramă a înregistrării discuției din data de 13 septembrie. Ora 20.00. Locul desfășurării: parcul din fața școlii. Participanți: Alecsia, 6 ani, temătoare că ”mâine” începe clasa 0, Tati, vârstă neprecizată, oricum îmbătrânit de emoții, fumează pipă, ”Vocea” din capul lui Tati, nu are nevoie să fumeze nimic, pentru că oricum spune numai prostii. Din fericire le aude numai Tati.
Alecsia: Abia aștept să merg la școală.
Vocea: Ești nebună, fetițo, crezi că e mai bine decât în vacanță? Ah, sigur, la început te iau ăștia cu zăhărelul, că e totul o joacă, înveți un cântecel, o poezioară, colorezi un căluț și, pac, te-au legat la gard. Ăștia îți mai dau drumul la 24 de ani!
Tati (scutură din cap, ca și cum ar îndepărta un țânțar care-i bâzâie în ureche): Ai și de ce să te bucuri. Clasa 0 înseamnă începutul unui drum minunat, la sfârșitul căruia te așteaptă un sac de bucurii.
Alecsia ( se uită la Tati ca și cum l-a surprins probând în fața oglinzii o perucă blondă): Și cât durează drumul?
Vocea: Ia să văd ce-i spui acum copilului! Hai, spune-i că începe mâine și se termină când se mărită! Și că drumul de după ce se mărită e și mai haios, servici, casă, oliță, servici.
Tati ( puțin încurcat): Drumul ăsta o să fie atât de frumos că nici nu o să simți când trece timpul!
Vocea: Ești nebun! De ce nu ai curaj să-i spui așa: ”Fata mea, te așteaptă o viață de om plină de tocit sau de chiulit. În ambele cazuri îți va fi greu. Pe drumul ăsta or să se ducă dracului copilăria, adolescența și o parte din tinerețea ta. Habar nu am dacă la sfârșitul drumului nu o să îți pară rău de eforturi…”
Tati: La sfârșit vei deveni regină. Nu doar prințesa lui tati, cum ești acum!
Alecsia: Tati, nu mă minți? Tu ești rege? Mami e regină?
Tati: Hai să mergem sus. Mâine avem o zi grea.
Vocea: Nu, mâine începe o perioadă grea, nu doar o zi!
O altă regulă de aur: copiii înțeleg uneori ce le spun vocile din lăuntrul părinților.
One Response to Jurnal de tătic. Mama ei de viață!