Alecsia s-a născut în februarie 2009. Sofia, în octombrie 2012. Secolul ăsta m-am căsătorit o singură dată. Mileniul al treilea a ajuns la vârsta majoratului și deja mi-a dat destule încercări. Am trecut cu bine peste cele mai multe dintre ele, dar acum chiar sunt în fața unei cumpene.
Când 2017 se făcea scrum de artificii și 2018 ne asurzea cu uralele din stradă, Sofia mi-a șoptit dorința pe care și-a pus-o la trecerea dintre ani.
Ah, știu de mic faptul că dorințele spuse cu voce tare nu se împlinesc, dar știu și că unele dorințe nu se împlinesc chiar dacă le închizi în cele mai solide cufere ale sufletului. Asta din urmă am aflat-o mai târziu. Crescusem. Dar acum Sofia nu a încălcat legea de aur a dorințelor, de a le spune doar în gând. Ea ne-a spus-o mie și lui Olel, măgărușul de pluș care-și face datoria de prieten tăcut și fidel tocmai din toamna lui 2012 și tatăl care e încă o bună bucată din întreg Universul.
Acum sunt în dilemă, după ce Sof ne-a pasat povara dorinței ei ascunse și după ce am petrecut noaptea de Revelion înlocuind zurgălăii cu clinchetul pietrelor și al jetoanelor (aflând astfel că anul ăsta voi avea mai mult noroc în dragoste decât la jocuri).
Sunt în dilemă, exact cum am fost legat de Alecsia, cu aproape 3 ani în urmă: clasa O sau prelungim grădinița cu un an?
Sofia mi-a spus că dorința ei e să împlinească 6 ani și să meargă la școală! A adăugat și un ”Tati, te ocupi tu?” plin de subînțelesuri.
Cred că asta e eterna dilemă a oricărui părinte: un an în plus de copilărie sau ”începem” școala? Pe de o parte, clasa 0 e o prelungire a grădiniței, un fel de talmeș-balmeș între joacă și învățătură. Pe de altă parte, parcă sunt tributar calculelor copilăriei mele, să ai 7 ani în clasa întâi, majoratul să-l faci spre sfârșitul liceului și să termini facultatea înainte de a împlini un sfert de veac.
Asta e problema cu copiii născuți primăvara sau toamna, niciodată nu au vârsta potrivită pentru a începe grădinița sau școala: ori sunt cu câteva luni prea mici, ori cu câteva luni prea mari!
La Alecsia decizia ne-a fost grăbită de faptul că mai toți colegii ei au început școala în același an, ne-a luat valul și a împlinit 7 ani fiind în clasa 0. Probabil că și la Sofia va fi la fel.
Dacă nu te-a dus mintea cu exact 8 ani înainte de începerea școlii să concepi un copil în prima jumătate a lunii ianuarie, astfel ca pruncul să se nască-n septembrie și să nu mai ai dilema celor 7 ani de acasă înaintea primului an de școală, atunci vei avea mereu întrebările: cum e mai bine, când e momentul ideal pentru curmarea copilăriei pur-sânge, 6 ani ș-un pic sau aștepți până la 7 ș-un pic?
Așa că am ascultat cuminți dorința Sofiei și apoi am rămas cu Olel să dezbatem ce avem de făcut. Ca și cum un măgăruș din pluș și un tată din carne, oase și suflet se pot opune trecerii timpului!
PS Și anul ăsta ne-a vizitat moșul. Sofia, Alecsia și Vladimir au căzut de acord că au avut mare noroc să vină la ei ”un moș adevărat, cu barbă adevărată, nu unul fals, ca la școală”!
I-am ascultat și am înțeles că orice am face noi vraja copilăriei nu poate fi spulberată. Dacă la Alecsia și Vladimir, care acum sunt în clasa a doua, lumea basmului nu moare, o scăpa ceva atmosferă de poveste și în mintea Sofiei. Chiar dacă dorința pe 2018 i se va împlini.
One Response to Jurnal de tătic. Dilema Sofiei pentru noul an: Clasa 0 sau Grădi?